Recourse against inadmissible appeal of final decision on execution objection; prohibition of appellate review and penalty for abusive procedural conduct

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia Civilă din 3 iulie 2015 sub nr. x/2015, contestatoarea A. a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi Primăria Municipiului Calafat prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea contestaţiei şi anularea actelor de executare, respectiv a popririi asupra pensiei lunare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 711, 713, 714, 722 şi art. 723 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 2597 din 19 februarie 2016, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. x/2015 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimatei Primăria Municipiului Calafat, invocată de către intimata prin întâmpinarea depusă.

A fost admisă excepţia tardivităţii invocate de către intimată în întâmpinarea depusă.

A fost respinsă ca tardivă contestaţia la executare formulată de către contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi Primăria Municipiului Calafat prin Primar.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia definitivă nr. 1680 din 1 iulie 2016, Tribunalul Dolj a admis excepţia netimbrării cererii de apel şi a anulat ca netimbrată cererea de apel formulată de apelanta-contestatoare A. împotriva sentinţei civile nr. 2597 din 19 februarie 2016 pronunţată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi Primăria Municipiului Calafat prin Primar.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea A., solicitând admiterea recursului, anularea deciziei pronunţate de Tribunalul Dolj şi a sentinţei pronunţate de Judecătoria Craiova, în sensul judecării cauzei pe fond.

Prin decizia civilă nr. 3 din 10 ianuarie 2017, Curtea de Apel Craiova a respins ca inadmisibil recursul formulat de contestatoarea A., împotriva deciziei civile nr. 1680 din 1 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, având ca obiect contestaţie la executare.

La data de 9 februarie 2017, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 3 din 10 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2015 şi a deciziei civile nr. 1680 din 1 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi Primăria Municipiului Calafat prin Primar.

Prin decizia civilă nr. 83 din 13 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de către A. împotriva deciziei nr. 3 din 10 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosar nr. x/2015 în contradictoriu cu intimatele Casa judeţeană de Pensii Dolj şi Primăria Municipiului Calafat prin Primar.

A fost disjuns capătul de cerere având ca obiect contestaţie în anulare formulată de către A., împotriva deciziei nr. 1680 din 1 iulie 2016 a Tribunalului Dolj în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeana de Pensii Dolj şi Primăria Municipiului Calafat prin Primar şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acesteia, în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin decizia civilă nr. 1474/2017 din 23 iunie 2017, Tribunalul Dolj, secţia I civilă admite excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, invocată din oficiu.

Constată nulitatea contestaţiei în anulare formulată peste termenul legal de către contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1680 din 1 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi Primăria Municipiului Calafat prin Primar.

La data de 25 iulie 2017, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1474/2017 din 23 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 508 alin. (4) şi art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2416/2017 din 21 noiembrie 2017, Tribunalul Dolj, secţia I civilă respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimaţii Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi Primăria Municipiului Calafat prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1474/2017 din 23 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a declarat calea de atac denumită "apel", criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 1985 din 9 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta A. împotriva deciziei civile nr. 2416/2017 din 21 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi Primăria Municipiului Calafat prin Primar, având ca obiect "contestaţia în anularea deciziei Tribunalului Dolj nr. 1474/23.06.2017".

Împotriva deciziei nr. 1985 din 9 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a formulat recurs contestatoarea A..

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

În susţinerea memoriului de recurs, recurenta arată că hotărârea pronunţată este nelegală şi solicită instanţei de recurs să constate nulitatea absolută a deciziei atacate, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii absolute a titlului executoriu nr. x emis la 11 martie 2015 de Primăria Calafat.

De asemenea, recurenta susţine că instanţa nu a pus în discuţia părţilor considerentele menţionate cu privire la faptul că apelanta a formulat o cale de atac ce nu este prevăzută de lege şi, astfel a respins apelul ca inadmisibil.

În final, recurenta a solicitat instanţei admiterea excepţiei nulităţii absolute a titlului executoriu nr. x emis la 11 martie 2015 de Primăria Calafat şi a dosarelor de înfiinţare a popririi, să se admită contestaţia la executare şi să se anuleze sentinţa nr. 2597 din 19 februarie 2016, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. x/2015

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 14 martie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 28.03.2019, recurenta depunând puncte de vedere.

La termenul din 10 octombrie 2019, Înalta Curte - Completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă calea extraordinară de atac ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta A. împotriva deciziei civile nr. 2416/2017 din 21 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1474/2017 din 23 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

În speţa de faţă, decizia atacată cu recurs este definitivă, fiind pronunţată în calea de atac a apelului ce viza o contestaţie în anulare formulată împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunţate în apel, care a soluţionat un litigiu ce viza o contestaţie la executare.

Pentru stabilirea căi de atac la care ar fi supusă o hotărâre dată în contestaţie în anulare - chiar şi într-o contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunţate într-o altă contestaţie în anulare - trebuie identificată natura litigiului care a condus la pornirea procesului de faţă, or, cererea introductivă de instanţă este o contestaţie la executare.

Astfel, căile de atac reglementate în materia contestaţiei la executare sunt prevăzute de dispoziţiile art. 718 C. proc. civ., ce prevăd că hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie - şi art. 715 alin. (4) - contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit - care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun, dar aceste ultime două cazuri nu sunt incidente in speţă.

Totodată, se reţine că în cauză a mai fost promovat un apel, respectiv cel soluţionat prin decizia civilă nr. 1680 din 1 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj.

Astfel, prin dispoziţiile art. 10 C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător şi prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice. Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Pentru aceste considerente, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În consecinţă, faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În acest context, Înalta Curte apreciază că în speţă sunt incidente dispoziţiile legale ce prevăd unele sancţiuni referitoare la încălcarea obligaţiilor privind desfăşurarea procesului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., se sancţionează cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON, "introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice".

Conform art. 12 C. proc. civ.:

"drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi. Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare. De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)".

Dreptul subiectiv civil al unei persoane reprezintă "posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ în virtutea căreia acesta poate, în limitele dreptului şi a moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare de la subiectul pasiv şi să ceară concursul forţei coercitive a statului în caz de nevoie".

Liberul acces la justiţie nu trebuie interpretat ca un drept absolut în sensul că odată recunoscut i se permite petentului să ignore orice alte obligaţii în legătură cu justiţia.

Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanator, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurenta A. prin formularea mai multor căi de atac extraordinare împotriva unor hotărâri soluţionate pe excepţie, îşi exercită acest drept procesual în mod abuziv şi contrar scopului pentru care acesta a fost recunoscut de lege şi de art. 12 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., iar în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. va dispune amendarea acesteia cu suma de 100 RON.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1985 din 9 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi va dispune amendarea acesteia cu suma de 100 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1985 din 9 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele Primăria Municipiului Calafat prin primar şi Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

Aplică recurentei A. sancţiunea amenzii în sumă de 100 RON.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile pentru amendă. Cererea se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2019.