Conflict of competence for revision based on contradictory judgments: applicability of insolvency panel continuity principle to extraordinary revision proceedings

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 31 iulie 2017 sub nr. x/2017, creditorul A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. prin administrator judiciar C. IPURL şi terţul poprit D. S.A., a solicitat instanţei să dispună validarea popririi înfiinţate prin adresa din data de 12 iulie 2017 emisă în dosarul de executare nr. 512/2016 al BEJ E..

Prin sentinţa civilă nr. 11232 din 24 octombrie 2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare, a respins ca neîntemeiată cererea de validare formulată de creditorul A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. prin administrator judiciar C. IPURL şi terţul poprit D. S.A., a desfiinţat faţă de terţul poprit, poprirea înfiinţată prin adresa din data de 12 iulie 2017 emisă în dosarul de executare nr. 512/2016 al BEJ E..

Împotriva acestei soluţii a formulat apel creditorul A..

Prin decizia civilă nr. 2000 din 8 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis apelul formulat de apelantul-creditor A. împotriva sentinţei civile nr. 11232 din 24 octombrie 2017, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis cererea în parte, a validat poprirea înfiinţată prin adresa BEJ E. din 12 iulie 2017, emisă în dosarul de executare nr. 512/2016 şi în consecinţă, a obligat terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei în sumă totală de 211.991,93 RON, sumă datorată debitorului, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire terţul poprit D. S.A. şi debitoarea B. S.R.L. reprezentată legal de C. IPURL.

La termenul de judecată din 29 ianuarie 2019, primul termen în judecarea cererii de revizuire Curtea a pus în discuţia părţilor, excepţia de necompetenţă funcţională a prezentei secţii cu referire la cererile de revizuire ale revizuentei S.C. B. S.R.L., societate în faliment şi a revizuentei D. S.A., întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi excepţia de necompetenţă materială a prezentei instanţe, cu referire la cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., formulată de revizuenta D. S.A..

Prin decizia civilă nr. 217 A din 19 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţiile de necompetenţă formulate şi a declinat, conform art. 510 alin. (1) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. formulată de revizuenta D. S.A., împotriva deciziei civile nr. 2000 din 8 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A declinat, conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ., competenţa funcţională de soluţionare a cererilor de revizuire formulate de revizuenta S.C. B. S.R.L. - societate în faliment şi revizuenta D. S.A., întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Secţiilor a V-a şi/sau a VI-a ale Curţii de Apel Bucureşti, care se vor pronunţa şi asupra cererii de trimitere administrativă a dosarului, la Tribunalului Bucureşti.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ. - "Instanţa competentă - potrivit cărora (1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere", astfel că, soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. - temeiuri juridice indicate în mod expres în cadrul cererii de revizuire formulate de revizuenta D. S.A., potrivit principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, împotriva unei decizii civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti, trebuie soluţionată de către acelaşi tribunal.

Asupra excepţiei de necompetenţă funcţională de soluţionare a cererilor formulate de revizuenta S.C. B. S.R.L. - societate în faliment şi de revizuenta D. S.A., întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 510 alin. (2) teza primă C. proc. civ., potrivit cărora "(2) în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre".

Din analiza celor două cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a reţinut că motivul de revizuire invocat de ambele revizuente este reprezentat de sentinţa civilă definitivă nr. 6588 din 14 noiembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă din dosarul nr. x/2017, pronunţată într-un litigiu în materie de insolvenţă.

În acest context, instanţa a constatat, în aplicarea dispoziţiei imperative din cuprinsul art. 510 alin. (2) teza primă C. proc. civ. că instanţa mai mare în grad în raport cu sentinţa evocată este Curtea de Apel Bucureşti, însă una dintre Secţiile a V-a sau a VI-a, care au completuri specializate pentru astfel de litigii.

Cererile de revizuire au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2019.

În şedinţa publică de la 27 mai 2019 Curtea a invocat excepţia de necompetenţă a secţiei învestite, în raport cu prevederile art. 143 şi urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015.

Prin decizia civilă nr. 951A/27.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a Completului 6 Apel din cadrul secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost declinată competenţa soluţionării cererilor de revizuire în favoarea Completului 15 Apel din cadrul secţiei a VI-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere prevederile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 (în forma aplicabilă procedurii de insolvenţă deschise asupra debitoarei) care reglementează, prin derogare de la dreptul comun, principiul continuităţii completului de control judiciar în materia insolvenţei, precum şi dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Astfel, în condiţiile în care sintagma "instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre" nu se interpretează exclusiv în considerarea competenţei materiale, ci şi în considerarea specializării completului care a pronunţat hotărârea afirmată a fi fost nerespectată prin cea de a doua hotărâre judecătorească - astfel cum a reţinut secţia nespecializată, raţionamentul trebuie urmat până la final şi anume în sensul că instanţa îndreptăţită să aprecieze corect dezlegările intrate în autoritate de lucru judecat este instanţa în a cărei competenţă exclusivă s-ar afla calea ordinară de atac. Această instanţă trebuie, în materia insolvenţei, să respecte principiul continuităţii.

Apreciindu-se că intenţia legiuitorului a fost cea de a oferi instanţei superioare specializate în materia în care s-a pronunţat prima hotărâre posibilitatea de verificare a condiţiilor revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ. coroborat cu art. 8 din Legea nr. 85/2006, văzând şi dispoziţiile art. 143 şi urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015, instanţa a constatat competenţa secţiei a VI-a Civile, Completul 15 Apel în soluţionarea cauzei.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la 3 iulie 2019, sub dosar nr. x/2019.

La termenul de judecată din 17 iulie 2019, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului.

Prin decizia civilă nr. 1185 din 17 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului şi a declinat competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire, în favoarea Completului 6 Apel din cadrul secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că principiul continuităţii completului de control judiciar, reglementat în materia insolvenţei, cu titlu special, de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 şi pus în aplicare prin art. 143 din ROIIJ, este incident doar în cazul apelului şi în cazul recursului, neputând fi aplicat şi pentru determinarea competenţei de soluţionare a revizuirii.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 19 septembrie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererilor de revizuire formulate de revizuentele D. S.A. şi B. S.R.L., întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2000 din 8 iunie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017 motivat de faptul că această hotărâre ar fi potrivnică sentinţei civile nr. 6588 din 14 noiembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2017.

În raport cu prevederile art. 510 alin. (2) prima teză C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre", în speţa de faţă, prima hotărâre - sentinţa civilă nr. 6588 din 14 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 - a fost dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, iar instanţa mai mare în grad şi specializată corespunzător litigiului dedus judecăţii, competentă material procesual să judece cererile de revizuire potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ. este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sau secţia a VI-a Civilă.

Totodată, se constată că cererile de revizuire au fost repartizate, în mod aleatoriu, Completului 6 Apel al secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti.

În acest sens, se reţin dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, forma în vigoare la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei (12 martie 2014), care stabilesc, la art. 8 alin. (5), că "pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi procedură, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă". Subsecvent, art. 143 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, menţionează principiul continuităţii completului de control judiciar doar în cazul căii de atac a apelului şi în cazul căii de atac a recursului.

Prin urmare, competent să soluţioneze cererile de revizuire este Completul 6 Apel din cadrul secţiei a V-a a Curţii de Apel Bucureşti deoarece acestuia i-au fost repartizate aleatoriu cererile de revizuire, iar nu Completul 15 Apel din cadrul secţiei a VI-a a Curţii de Apel Bucureşti, în a cărui competenţă se află, potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, doar apelurile şi recursurile privind procedura de insolvenţă deschisă împotriva debitoarei B. S.R.L..

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2019.