Competence conflict over sanitation service debt: exclusive jurisdiction of specialized professional disputes section despite prior suspension by general civil section
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by assigning jurisdiction to the sixth civil section of the Bucharest Court of Appeals, declaring it the competent authority to adjudicate the appeal. The dispute concerned a claim for the value of sanitation services, where the specialized section (Section VI) initially claimed material incompetence, arguing that the original general civil section (Section III) had become exclusively competent because it had previously suspended proceedings without the defendant raising the competency exception at the first hearing; however, the Supreme Court rejected this view, determining that the specialized section was properly invested. The decision relies on the statutory requirement under Law no. 304/2004, as amended, to establish specialized sections for disputes involving professionals, and the doctrine that material processual incompetence is of public order and must be considered irrespective of the parties' failure to invoke it at the initial hearing, thereby overriding the exclusionary effect of the procedural rules regarding late-pleaded objections.
Legislator headnote
AI generatedart. 520 alin. (4) C. proc. civ, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, Art. 223 din Legea nr. 71/2011, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Competence conflict over sanitation service debt: exclusive jurisdiction of specialized professional disputes section despite prior suspension by general civil section: Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi cele ale art. 131 alin. (1) din acelaşi cod nu sunt potrivnice secţiunii privind calea de atac a recursului, de unde rezultă că ele sunt aplicabile şi pentru instanţa de recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 17 martie 2017, reclamanta ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT GIURGIU S.A. prin administrator judiciar A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 126 RON, reprezentând contravaloare servicii de salubrizare pentru perioada ianuarie 2011 - februarie 2012.
Prin sentinţa civilă nr. 4826 din 4 octombrie 2017, Judecătoria Giurgiu a respins acţiunea, reţinând incidenţa prescripţiei.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie
Prin decizia civilă nr. 358/2018 din 12 martie 2018, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 4826 din 4 octombrie 2017 a Judecătoriei Giurgiu.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că în mod temeinic şi legal prima instanţă a invocat şi admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, constatând că debitul invocat de reclamantă în cuprinsul cererii sale este prescris, în raport cu data promovării acţiunii introductive, respectiv 17 martie 2017, sens în care a constatat că s-a prescris dreptul la acţiune al reclamantei în ceea ce priveşte solicitarea de a i se achita debitul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT GIURGIU S.A..
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin încheierea din 15 octombrie 2018 a suspendat, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., judecata recursului până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dosarului nr. x/2018, referitor la dezlegarea unei chestiuni de drept.
Prin încheierea nr. 18 R din 18 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului privind recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT GIURGIU S.A., spre repartizare aleatorie unei secţii specializate în litigii pentru profesionişti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 17 aprilie 2019, sub acelaşi număr de dosar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 655 R din 21 iunie 2019 a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi cele ale art. 131 alin. (1) din acelaşi cod nu sunt potrivnice secţiunii privind calea de atac a recursului, de unde rezultă că ele sunt aplicabile şi pentru instanţa de recurs.
Prin Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că (şi) necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.
Rezultă, aşadar, că şi necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, Curtea de Apel prezentând jurisprudenţa instanţei supreme pe acest aspect.
Prin urmare, în acord cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa a reţinut că prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală la primul termen de judecată în recurs (15 octombrie 2018), secţia a III-a a Curţii de Apel Bucureşti a devenit exclusiv competentă a judeca recursul cu care a fost învestită, iar în acel moment oricare altă secţie, chiar dacă aceasta ar fi fost competentă potrivit regulilor generale, a pierdut această prerogativă.
Faptul că, la primul termen de judecată în recurs, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a suspendat, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., judecata recursului până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dosarului nr. x/2018, referitor la dezlegarea unei chestiuni de drept, nu contrazice, ci întăreşte această concluzie.
Astfel, din moment ce a dispus o măsură precum suspendarea judecăţii, rezultă implicit că secţia a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti s-a considerat competentă material procesual să judece recursul.
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 18 iulie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanta S.C. ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC ŞI PRIVAT GIURGIU S.A., Înalta Curte constată că pretenţiile solicitate prin cererea de chemare în judecată, reprezintă contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate de aceasta, potrivit obiectul său de activitate, în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare pentru utilizatori persoane fizice nr. 4703/2010, reclamanta acţionând astfel în raportul juridic cu pârâta în calitatea sa de profesionist, cererea de chemare în judecată având ca temei răspunderea civilă contractuală.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale.
Art. 223 din Legea nr. 71/2011 stabileşte că, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite, iar potrivit dispoziţiilor art. 225 secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a C. civ. în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei.
Cum prin Hotărârea de Colegiu nr. 29/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, la această instanţă s-au înfiinţat complete specializate în litigiile cu profesionişti în cadru secţiilor a V-a civilă şi a VI-a civilă, în domeniile: litigii cu profesionişti, insolvenţă, societăţi comerciale, concurenţă neloială, registrul comerţului, se constată că una dintre aceste două secţii este competentă să soluţioneze cauza de faţă, aspect în considerarea căruia, Înalta Curte apreciază, în raport cu obiectul cauzei şi faţă de natura litigiului, că se impune ca aceasta să fie soluţionată de o instanţă competentă, respectiv secţie civilă specializată în litigiile cu profesionişti.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2019.