Peremption of appeal due to six-month procedural inactivity in a challenge against an arbitral award
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as peremptory (*perimat*), upholding the Court of Appeal's prior decision, which had rejected the petitioner's annulment challenge as inadmissible and incompetent. The dispute centered on a request to annul an arbitral award issued by the UCECOM Arbitration Court, where the opposing party raised exceptions of material incompetency, tardiness, and inadmissibility; the case had been suspended in January 2019 but remained in a state of inertia for over six months without any procedural acts by the parties. Relying on Articles 416, 420, and 248 of the Civil Procedure Code, the court determined that the cause for peremption was met because the case was left unworked due to the fault of the parties for a continuous period exceeding the statutory six-month limit, resulting in the extinction of the appeal rather than a judgment on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 505 alin. (1) C. proc. civ, art. 506 alin. (1) C. proc. civ, art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 205 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Peremption of appeal due to six-month procedural inactivity in a challenge against an arbitral award: La data de 18.09.2017, intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei de judecată, în baza art. 505 alin. (1) C. proc. civ. şi excepţia tardivităţii, conform art. 506 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că hotărârea a rămas definitivă la data de 20.04.2016, faţă de care termenul de 1 an s-a împlinit la data de 20.04.2017, iar contestaţia a fost introdusă la data de 12.07.2017.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019
Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj UCECOM la data de 14.07.2017, contestatoarea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea sentinţei nr. 2/20.04.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti UCECOM.
În drept, au fost invocate prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 18.09.2017, intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei de judecată, în baza art. 505 alin. (1) C. proc. civ. şi excepţia tardivităţii, conform art. 506 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că hotărârea a rămas definitivă la data de 20.04.2016, faţă de care termenul de 1 an s-a împlinit la data de 20.04.2017, iar contestaţia a fost introdusă la data de 12.07.2017.
A mai invocat intimata inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, faţă de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., iar pe fond s-a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, arătând că societatea contestatoare a fost legal citată.
De asemenea, a arătat intimata că instanţa nu ar putea califica cererea ca fiind o acţiune în anulare, având în vedere conţinutul cererii deduse judecăţii, care a făcut referire expresă la art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă prin sentinţa civilă nr. 212/2017 din 01.11.2017 a admis excepţia necompetenţei generale şi, drept consecinţă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 2/20.04.2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti - UCECOM - Bucureşti în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata B., ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei civile nr. 212/2017 din 01.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a declarat recurs recurenta S.C. A. S.R.L..
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 24.05.2018, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Prin încheierea de şedinţă din 11.10.2018 recursul a fost admis în principiu, constatându-se că întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 31.01.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a suspendat judecata recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
De la 31.01.2019 şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.
În urma referatului întocmit la data de 12.09.2019, s-a pus în discuţie necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.
Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării recursului şi urmează să constate perimarea recursului, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţa de faţă, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de revizuire formulată de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 212/2017 din 01 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 (1) C. proc. civ. şi urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 212/2017 din 01 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 212/2017 din 01 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata B..
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2019.