Reinstatement of filing deadline for amendment of complaint to add defendants after late discovery of ownership via land registry

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 26 octombrie 2016, sub nr. x/2016, ca urmare a disjungerii din cauza cu numărul x/2016*, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului ca în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii să procedeze la readucerea terenului reclamantei la starea iniţială şi stabilizarea acestuia prin finalizarea peretelui fundaţiei edificate pe terenul proprietatea sa, sub sancţiunea suportării cheltuielilor pe care reclamanta ar fi nevoită să le efectueze cu aceste operaţiuni; obligarea aceluiaşi pârât la plata despăgubirii pentru lipsa de folosinţă a terenului în cuantum de 15.915 euro/lună ce urmează a fi achitate de la data obţinerii autorizaţiei de construire (16.05.2015) şi până la data readucerii terenului la starea iniţială.

Prin încheierea de şedinţă din data de 3 aprilie 2017 prima instanţă a respins ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de repunere în termenul de modificare a cererii de chemare în judecată, a admis excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată şi a anulat cererea modificatoare ca tardiv formulată. S-a reţinut în considerentele încheierii că nu sunt întrunite condiţiile art. 186 C. proc. civ., reclamanta nedovedind motivele temeinice pentru care a fost în imposibilitate de a cunoaşte anterior formulării cererii introductive proprietarii terenului învecinat, nefiind dovedite demersurile pentru aflarea numărului cadastral al terenului învecinat sau pentru aflarea proprietarilor acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 3593 din 11 octombrie 2017 prima instanţă a admis excepţia de netimbrare şi a anulat pentru acest motiv cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul C.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului pârâtul B. şi a fost respinsă cererea principală pentru acest motiv.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 3 aprilie 2017 şi a sentinţei civile pronunţate în cauză a formulat apel reclamanta, criticile sale vizând greşita respingere a cererii de repunere în termenul de modificare a cererii de chemare în judecată, menţionând că anterior promovării acţiunii în justiţie a făcut demersuri pentru identificarea proprietarilor terenului învecinat; a criticat şi sentinţa de fond, contestând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub acelaşi număr.

Prin decizia civilă nr. 1126 din 17 mai 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei, reţinând următoarele:

În ce priveşte criticile aduse încheierii de şedinţă din data de 3 aprilie 2017, în aplicarea prevederilor art. 186 C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut că apelanta nu a dovedit existenţa unor motive temeinic justificate care ar fi împiedicat-o să formuleze cerere modificatoare, apreciind că în baza informaţiilor deja deţinute anterior formulării cererii în justiţie, că avea posibilitatea să afle numărul cadastral al terenului învecinat şi proprietarii acestuia, invocând prevederile H.G. nr. 1288/2012 şi ale Ordinului MAI nr. 39/2009. Instanţa a mai reţinut că şi în lipsa identificării proprietarilor actuali ai terenului anterior depunerii cererii de chemare în judecată, cererea modificatoare nu a fost formulată în termenul de 15 zile de la încetarea împiedicării, arătând sub acest aspect că la termenul din 7 decembrie 2016 apelanta a primit actul de proprietate al intimatului, coproprietar cu D. S.R.L., tot la acel moment fiind depus şi extrasul de carte funciară nr. x/30.01.2008 cu privire la imobil. S-a apreciat, în consecinţă, că la acel moment a încetat orice împiedicare de a acţiona, apelanta având elementele necesare pentru identificarea proprietarilor.

Cu privire la criticile aduse sentinţei civile nr. 3593 din 11 octombrie 2017, instanţa de apel a reţinut că valoarea şi complexitatea cauzei, precum şi munca prestată de apărătorului din prima instanţă al intimatului justifică onorariul avocaţial la care a fost obligată apelanta cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia de apel fost recurată de reclamanta A. S.A., care a solicitat admiterea căii de atac cu consecinţa casării deciziei de apel şi a sentinţei de fond şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la prima instanţă.

Recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând decizia de apel sub aspectul greşitei interpretări şi aplicări a prevederilor art. 186 C. proc. civ.

Recurenta a apreciat nelegalitatea deciziei de apel din perspectiva greşitei stabiliri a termenului în care se impunea formularea cererii modificatoare, precum şi din perspectiva demersurilor care se impuneau a fi efectuate anterior promovării litigiului pentru identificarea proprietarilor imobilului învecinat.

În memoriul de recurs, recurenta a arătat că anterior promovării litigiului a încercat identificarea acestor proprietari, la acel moment în evidenţele cadastrale oficiale imobilul învecinat nu avea notat numărul cadastral, această eroare fiind corectată de autorităţi ulterior. Abia pe parcursul procesului a aflat că este o incertitudine cu privire la proprietarul terenului învecinat, moment în care a efectuat demersuri pentru obţinere unui nou extras de carte funciară. A susţinut că doar după obţinerea acestui extras a cunoscut numele proprietarilor actual, din acel moment începând să curgă termenul de 15 zile pentru formularea cererii modificatoare şi de repunere în termen. A mai arătat că la termenul din 7 decembrie 2016 au fost depuse acte din care rezulta că intimatul este proprietar al imobilului, astfel încât în mod nelegal instanţa de apel a constatat că la acel moment a încetat orice împiedicare de a acţiona, neexistând indicii din care să rezulte că nu persoana chemată în judecată este adevăratul proprietar.

În consecinţă, recurenta a apreciat că termenul de 15 zile prevăzut de lege a început să curgă din momentul obţinerii informaţiilor actualizate de la Oficiul de cadastru şi proprietate imobiliară, iar faţă de acest moment cererea modificatoare a fost făcută în termen.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, precum şi cea a nulităţii căii de atac. Inadmisibilitatea recursului a fost fundamentată pe conţinutul cererii de chemare în judecată, intimatul apreciind că sunt aplicabile acesteia dispoziţiile art. 94 alin. (1) pct. h C. proc. civ., iar potrivit art. 483 alin. (2) din acelaşi act normativ, aceste acţiuni nu sunt supuse recursului. Nulitatea recursului a fost fundamentată pe lipsa criticilor de nelegalitate, intimatul apreciind că aspectele invocate de recurentă presupun o reapreciere a probatoriului.

Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că decizia de apel este legală sub aspectul aplicării şi interpretării prevederilor art. 182 C. proc. civ.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport comunicat părţilor, conform dispoziţiei din data de 28 noiembrie 2018.

La termenul din data de 9 mai 2019, Înalta Curte a respins excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, invocate de intimat, a admis în principiu recursul declarat în cauză, fixând termen la data de 26 septembrie 2019 pentru soluţionarea căii de atac, cu citarea părţilor.

În cauză nu au fost administrate înscrisuri noi.

Analizând legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de apel a reţinut ca un prim motiv al corectei aplicări de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. împrejurarea că recurenta - reclamantă nu a dovedit existenţa unor motive temeinic justificate care să o fi împiedicat să formuleze cererea modificatoare cu respectarea dispoziţiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., făcând în principal referire la anumite demersuri pe care partea ar fi trebuit să le facă anterior depunerii cererii în justiţie.

Se observă în primul rând că aceste considerente nu pot constitui o justificare a motivelor temeinice astfel cum sunt reglementate de art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

În cadrul instituţiei repunerii în termen, particularizat la speţa de faţă, se analizează existenţa unor motive temeinice care să fi împiedicat sau întârziat partea să depună cerere modificatoare până la primul termen de judecată. În acest context, nu au relevanţă juridică considerentele instanţei de apel prin care se critică o conduită pretins culpabilă a recurentei - reclamante care nu a făcut demersuri pentru identificarea proprietarului imobilului vecin, neputând fi reţinute din perspectiva aplicării coroborate a dispoziţiilor art. 204 alin. (1) şi art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, se apreciază că recurenta - reclamantă a efectuat toate demersurile pe care le putea efectua o parte diligentă ce formulează cerere în justiţie pentru a chema în judecată pe cel faţă de care are pretenţia dedusă judecăţii.

Revenind la corecta aplicare a dispoziţiilor art. 204 alin. (1), coroborat cu art. 186 alin. (1) C. proc. civ., se reţine că instanţa de apel nu a analizat cauza prin raportare la actele procedurale efectuate în cauză de părţile procesului.

Astfel, instanţa de apel a ignorat actele procedurale efectuate în etapa prealabilă cercetării procesului, din perspectiva dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ. Potrivit acestui text legal, după regularizarea cererii de chemare în judecată, aceasta se comunică pârâtului, care are obligaţia de a depune întâmpinare, ce se comunică la rândul ei reclamantului, cu posibilitatea pentru cel din urmă de a depune răspuns la întâmpinare. Conform art. 205 C. proc. civ., prin întâmpinare, definită ca fiind actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată, partea poate invoca excepţii procesuale împotriva pretenţiilor reclamantului.

În speţă, intimatul - pârât, deşi a formulat întâmpinare, nu a invocat o excepţie a lipsei calităţii procesuale pasive, deşi cunoştea că nu mai este proprietarul imobilului din anul 2012; mai mult, prin întâmpinare chiar şi-a afirmat calitatea de proprietar al imobilului învecinat cu cel al reclamantei.

Scopul procedurii prealabile cercetării judecătoreşti este acela de a da posibilitatea ca anterior stabilirii primului termen de judecată părţile să ia cunoştinţă de cereri şi apărări, intenţia legiuitorului fiind aceea de a determina o reducere a intervalului de judecată.

În acest context, al procedurii prealabile stabilirii primului termen de judecată, în cadrul căreia părţile îşi fac cunoscute cererile şi apărările, apare ca fiind logică dispoziţia cuprinsă în art. 204 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează în mod expres că numai până la primul termen de judecată reclamantul poate proceda la modificarea cererii sale. Or, dispoziţia legală este aplicabilă în măsura în care reclamantul are cunoştinţă, prin actele procedurale ale pârâtului, de necesitatea formulării unei asemenea modificări.

Se subliniază că intimatul - pârât prin întâmpinarea depusă la dosar nu a invocat o excepţie de lipsă de calitate procesuală, afirmându-şi calitatea de proprietar.

În acest cadru, al actelor procedurale întocmite de părţile procesului, se poate aprecia posibilitatea pentru recurenta - reclamantă de a acţiona în vederea modificării cererii sale de chemare în judecată în termenul legal. De asemenea, raportat la acest cadru, conturat prin actele procedurale ale părţilor se impune a fi analizată şi existenţa motivelor temeinic justificate care au împiedicat recurenta - reclamantă să respecte termenul prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Or, raportat la conduita procesuală a intimatul - pârât, care acţionat ca un adevărat proprietar al imobilului, atât la momentul depunerii întâmpinării, cât şi ulterior, în cursul judecării procesului, după stabilirea primului termen de judecată, se reţine existenţa motivelor temeinic justificate care au împiedicat recurenta - reclamantă să formuleze în termenul prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., cererea modificatoare. Se are în vedere sub acest aspect, atât faptul că intimatul - pârât a acţionat ca un titular de drepturi şi obligaţii, propunând şi administrând probe (achitând chiar onorariul pentru expertiza efectuată la fond), cât şi tăcerea pe care a păstrat-o la momentul în care instanţa de fond i-a solicitat depunerea la dosar a actului de proprietate în baza căruia deţine imobilul (nedepunând niciun act şi nemenţionând schimbarea proprietarului - dispoziţia din şedinţa publică din 26 octombrie 2016).

Un al doilea motiv reţinut de instanţa de apel pentru menţinerea soluţiei de respingere ca tardivă a cererii modificatoare a fost acela al depăşirii termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării, reţinând ca moment de referinţă şedinţa publică din data de 7 decembrie 2017 când reclamanta a fost cea care a depus actul de proprietate al intimatului - acesta nerespectând dispoziţia instanţei de a depune personal acel act faţă de care îşi exhiba calitatea de proprietar. Instanţa de apel reţine acest moment, apreciind că recurenta - reclamantă, cunoscând numărul cadastral al imobilului, putea efectua demersuri pentru aflarea adevăratului proprietar.

Din nou, instanţa de apel apreciază neîndeplinirea condiţiei legale prevăzută de art. 186 alin. (2) C. proc. civ. prin considerente care exced cadrului de analiză. Nu se argumentează de ce recurenta - reclamantă ar fi trebuit să acţioneze pentru aflarea adevăratului proprietar, în condiţiile în care o asemenea problemă nu fusese pusă în discuţie de cel care ar fi putut să o invoce, respectiv intimatul - pârât, dar se impută recurentei - reclamante o conduită pretins culpabilă, deşi nu avea elemente din care să deducă aspectul chemării în judecată a unei persoane care nu mai era proprietarul imobilului învecinat.

În concluzie, instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 204 C. proc. civ.

Se apreciază, faţă de considerentele expuse, că momentul de la care au început să curgă cele 15 zile prevăzut de art. 186 alin. (2) C. proc. civ. este cel în care recurenta - reclamantă a obţinut noul extras de carte funciară în care erau menţionaţi actualii proprietari ai imobilului, din această perspectivă recurenta - reclamantă acţionând cu respectarea normei legale menţionate, depunând cererea modificatoare şi de repunere în termen în cadrul celor 15 zile stabilite legal.

Având în vedere cele reţinute, precum şi dispoziţia art. 297 teza I C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, cu consecinţa casării deciziei de apel şi a sentinţei de fond.

Cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanţe.

În rejudecare, instanţa de fond va avea în vedere faptul că dispoziţia de casare este limitată la continuarea procesului în raport de cererea modificatoare, greşit respinsă ca tardivă de prima instanţă.

Se reţine că atât în faţa instanţei de apel, cât şi în recurs nu a fost criticată dispoziţia referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a intimatului - pârât B., nici ce referitoare la anularea ca netimbrată a cererii de intervenţie principală formulată de C.. Toate aceste dispoziţii au intrat sub puterea lucrului judecat, nefiind impusă reluarea procesului pe aceste aspecte.

De asemenea, a intrat în puterea lucrului judecat dispoziţia referitoare la cheltuielile de judecată acordate intimatului - pârât B., acest aspect nefiind criticat în calea extraordinară de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 1126 din 17 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Casează decizia atacată şi sentinţa nr. 3593 din 11 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2019.

Cu opinia separată a d-nei judecător E., în sensul că:

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, constat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu toate că recurenta-reclamantă A. S.A.. a indicat drept temei juridic al criticilor formulate dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., se constată că susţinerile astfel încadrate de către recurentă vizează încălcarea unor reguli de procedură produse în faţa primei instanţe, reguli a căror nerespectare atrag nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări; încălcările invocându-se prin intermediul apelului.

Ca atare, susţinerile din motivarea căii de atac a recursului vor fi analizate din perspectiva cazului de casare a deciziei recurate prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

În acest context, apreciez ca fiind nefondate criticile referitoare la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 186 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. de către instanţa de apel.

Cu întâietate trebuie remarcat faptul că pe calea cererii de repunere în termenul de modificare/completare cerere de chemare în judecată în faţa primei instanţe, reclamanta a solicitat, după primul termen de judecată la care a fost legal citată, respectiv după încuviinţare şi administrare probe, introducerea în proces a altor pârâţi, deosebiţi de pârâtul iniţial B. (cu privire la care s-a format, după disjungere, prezentul dosar).

Prevederile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ. nu au caracter de ordine publică, aşa încât, reclamanta, chiar şi după primul termen la care a fost legal citată, în faţa primei instanţe putea să ceară modificarea cererii de chemare în judecată, inclusiv sub aspectul introducerii altor pârâţi în dosar, însă, numai cu acordul expres al pârâtului iniţial, cum dispun prevederile art. 204 alin. (3) din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 3.04.2017 acordat de prima instanţă pentru ca pârâtul iniţial să ia cunoştinţă despre cererea de modificare/completare cerere de chemare în judecată s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi aflat în imposibilitate de a cunoaşte anterior formulării acţiunii introductive care sunt adevăraţii proprietari ai terenului cu care se învecinează imobilul său şi în raport cu care a înţeles să formuleze acţiunea de obligare a pârâţilor iniţiali (B. şi Societatea D. S.R.L..) de readucere a terenului proprietatea sa la starea iniţială şi de a-l stabiliza prin finalizarea peretelui fundaţiei edificată pe terenul reclamantei, sub sancţiunea plăţii cheltuielilor pe care societatea ar fi nevoită să le efectueze pentru readucerea terenului la starea iniţială.

Aşadar, atât tribunalul cât şi ulterior instanţa de apel, cu ocazia examinării apelului reclamantei, au considerat că societatea putea să efectueze demersurile necesare pentru aflarea persoanelor în raport cu care formulează pretenţiile deduse judecăţii, anterior promovării acţiunii la instanţă. Informaţiile obţinute pe parcursul procesului, şi după primul termen la care reclamanta a fost legal citată, în legătură cu adevăraţii proprietari ai terenului cu care se învecinează şi în raport cu care societatea a apreciat că se poate formula o acţiune în termenii supuşi analizei instanţei judecătoreşti, puteau fi solicitate şi cunoscute corespunzător, anterior înregistrării acţiunii introductive.

Instanţa de apel a detaliat modul în care reclamanta putea să identifice subiecţii pasivi din raportul juridic litigios şi a considerat, întocmai ca prima instanţă, că societatea nu a prezentat acele motive temeinice care au împiedicat-o anterior formulării cererii de chemare în judecată să afle care sunt proprietarii actuali ai terenului cu care imobilul său se învecinează.

Într-adevăr, potrivit art. 186 din C. proc. civ., partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul peremptoriu trebuie să facă dovada existenţei unor motive temeinic justificate, deci a unor împrejurări care exclud culpa părţii, din cauza cărora nu a acţionat în termenul legal în care trebuia exercitat dreptul procedural.

Solicitarea reclamantei de introducere în cauză a altor pârâţi s-a făcut după obţinerea unor informaţii considerate relevante, referitoare la actualii ei vecini, pe care însă ar fi putut să le afle şi anterior introducerii acţiunii pe rolul instanţei judecătoreşti.

De subliniat că prin cererea de chemare în judecată iniţială, reclamanta a afirmat că îi cheamă în judecată pe aceia care deţin terenul învecinat cu al ei, teren pe care se află o construcţie începută şi nefinalizată din cauza căreia are de suferit terenul proprietatea sa. Din actele însoţitoare ale acţiunii reieşea că unul dintre pârâţii chemaţi în judecată iniţial declarase în faţa poliţiştilor din cadrul serviciului Disciplina în Construcţii şi Afişaj Stradal că a dobândit terenul în anul 2008 cu acea fundaţie apreciată ca vătămătoare de către reclamantă şi că nu a executat nicio lucrare pe acel teren.

Ulterior, prin întâmpinare, pârâtul B. a învederat acelaşi lucru, afirmând că a dobândit terenul în anul 2008 cu tot cu fundaţia abandonată la care se referă reclamanta, aşa încât nu i s-ar putea imputa ceva legat de edificarea respectivului edificiu.

În nici un moment reclamanta nu a arătat care a fost motivul temeinic ce a împiedicat-o să identifice corespunzător numărul de carte funciară al proprietăţii învecinate, în raport de care, ulterior, şi-a modificat acţiunea în sensul precizării actualilor proprietari ai terenului şi prin urmare a pârâţilor cu care înţelege să se judece.

Instanţa de apel a indicat procedura pe care partea o avea la dispoziţie, încă de dinainte de introducerea acţiunii la instanţă, pentru aflarea actualilor săi vecini cu care înţelege să se judece, în timp ce recurenta, prin cererea de recurs, susţine că erorile de înregistrare la OCPI Sector 3 au împiedicat-o să identifice corect pârâţii cu care vrea să se judece.

Cu toate că recurenta a precizat în recurs că terenul învecinat cu al ei nu avea număr cadastral până să îşi modifice cererea de chemare în judecată, prin cererea de modificare/completare acţiune introductivă a învederat însă, în faţa tribunalului, că pe baza contractului de vânzare-cumpărare imobil învecinat, obţinut de la reprezentantul pârâtului iniţial după data de 26.10.2016, a înţeles să formuleze, după data de 9.01.2017, o cerere de informare la OCPI Sector 3 cu privire la terenul învecinat, ocazie cu care, la 15.02.2017 i s-au furnizat informaţiile referitoare la actualii săi vecini.

Reiese că cel puţin după data de 26.10.2016 recurenta putea obţine informaţiile apreciate ca relevante pentru modificarea acţiunii introductive şi că, în raport de data de 20.02.2017 când şi-a modificat efectiv cererea de chemare în judecată, nu a respectat prevederile art. 186 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.. De asemenea, cererea de chemare în judecată putea fi modificată peste termenul prevăzut la art. 204 alin. (1) din C. proc. civ. numai cu acordul expres al pârâtului iniţial, acord care nu se regăseşte însă la dosar.

Faţă de considerentele prezentate, constat că este nefondat recursul reclamantei A. S.A. declarat împotriva deciziei nr. 1126 din 17 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..