Negative conflict of jurisdiction between specialized civil sections: material competence based on litigation nature rather than party professional status

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 14.10.2014 reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.A., Municipiul Piteşti - prin Primar şi Consiliul Local Piteşti, au solicitat instanţei să oblige pârâţii la plata sumei de 2.600 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru terenul în suprafaţă de 431,55 mp situat în Piteşti, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii suprafeţei de teren menţionate conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/04.11.2011 şi nu se pot folosi de acest teren motivat de faptul că pe acesta sunt amplasate barăci şi construcţii folosite de C. S.A. şi că pe acelaşi teren circulă maşini care aprovizionează Piaţa Smârdan Piteşti.

Susţin reclamanţii că suprafaţa de 431,55 mp face parte din totalul de 498,75 mp teren curţi construcţii intravilan iar pârâţii îi împiedică să exploateze terenul conform categoriei sale de folosinţă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile. art. 480 şi cele ale art. 998 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 267/16.01.2017 pronunţată de către Judecătoria Piteşti a fost admisă, în parte cererea, a fost obligat pârâtul Municipiul Piteşti să achite reclamanţilor suma de 77.571 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru suprafaţa de 169 mp teren curţi-construcţii (ce face parte din suprafaţa totală de 498 mp) situat în Piteşti, str. x, jud. Argeş, cu vecinătăţile: N- str. x, S- D., V- E., E- D., contravaloare calculată începând cu data de 04.10.2012 şi până la data pronunţării prezentei sentinţe. A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.A. şi Consiliul Local Piteşti.

A fost obligat pârâtul Municipiul Piteşti să achite reclamanţilor suma de 5.156 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi s-a luat act că pârâţii S.C. C. S.A. şi Consiliul Local Piteşti nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Piteşti - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 555/13.02.2018 Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul Municipiul Piteşti prin Primar şi a obligat apelantul să plătească intimaţilor persoane fizice suma de 833 RON, cheltuieli de judecată. A menţinut, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii, pârâtul Municipiul Piteşti prin Primar a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, iar prin decizia nr. 53/17.01.2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul Municipiul Piteşti prin Primar împotriva deciziei civile nr. 555 din data de 13 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, în raport de dispoziţiile art. 97 pct. (1) coroborate cu art. 5 alin. (3) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă dosarul a fost înregistrat la 05.02.2019.

Prin încheierea din 06.06.2019 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionare secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Piteşti, având în vedere hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti.

S-a reţinut că în mod greşit dosarul a fost repartizat secţiei I Civile cu încălcarea hotărârii menţionate, întrucât în cauză este vorba despre un dosar în materia litigiilor cu profesionişti.

Astfel învestită, la termenul de judecată din 12.09.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă a pus în discuţie excepţia de ordine publică privind necompetenţa sa materială procesuală iar prin decizia nr. 1098/R-COM/12.09.2019 a admis excepţia şi a declinat în favoarea secţiei I Civile competenţa de soluţionare a recursului, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.

În fundamentarea acestei hotărâri cea de-a doua instanţă a avut în vedere că obiectul prezentei cauze este unul civil, fiind reprezentat de plata contravalorii lipsei de folosinţă a unui teren proprietatea reclamanţilor, pe care se află amplasate construcţii folosite de societatea pârâtă.

Instanţa s-a raportat şi la interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016 prin care a statuat astfel:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

A fost avută în vedere şi Hotărârea nr. 5/2016, prin care Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă. Hotărârea îşi produce efectele şi în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea sa.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

C. proc. civ., prin art. 136, reglementează procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă dintre două secţii sau complete specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. "dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti…", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Ca regulă, normele de competenţă din C. proc. civ. se aplică instanţelor judecătoreşti, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor şi completelor sau secţiilor specializate din cadrul instanţelor reprezintă excepţia, sunt de strictă interpretare şi aplicare. Astfel de cazuri sunt cele reglementate explicit în art. 123 C. proc. civ., privind competenţa de soluţionare a cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale, respectiv în art. 129 - 137 din C. proc. civ., privind excepţia de necompetenţă şi conflictul de competenţă (în cazul secţiilor specializate din cadrul aceleiaşi instanţe).

În cadrul competenţei jurisdicţionale, trebuie distins între competenţa materială de atribuţiune şi competenţa teritorială, iar în cadrul competenţei materiale se distinge între competenţa materială funcţională, care se stabileşte după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe (de exemplu, judecata în primă instanţă; judecata în apel; judecata în recurs) şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii.

Pentru determinarea competenţei instanţei de judecată sub aspect material procesual, prezintă importanţă natura si obiectul litigiului, dincolo de calitatea părţilor.

Prin decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 06.04.2017, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a stabilit următoarele:

"Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Considerentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul Deciziei nr. 18/2016, susţin interpretarea conform căreia pentru determinarea competenţei materiale procesuale a secţiilor specializate în cadrul aceleiaşi instanţe se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

Potrivit art. 3 C. civ., "(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ".

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) Noţiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerţ», respectiv «fapte de comerţ» se înlocuiesc cu expresia «activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii»".

Prin acţiune reclamanţii, persoane fizice, au solicitat obligarea pârâţilor la plata unei sume reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a unui teren proprietate privată. Din motivarea acţiunii rezultă că reclamanţii invocă o faptă delictuală a pârâţilor care au provocat o vătămare a drepturilor reclamanţilor, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 1349 C. civ., care reglementează instituţia răspunderii civile delictuale, astfel încât criteriul de departajare stabilit prin Decizia RIL nr. 18/2016 nu îşi găseşte aplicarea pentru a stabili natura litigiului ca fiind în competenţa instanţei specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

Hotărârea evocată de prima instanţă nu exclude aplicarea dispoziţiilor menţionate, ci are semnificaţie în planul organizării activităţii între secţiile aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în decizia nr. 18/2016 cu privire la faptul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui singurul criteriu relevant în departajarea competenţei de atribuţiune.

În plus, soluţionând cauza în apel, Tribunalul Argeş a aplicat regimul răspunderii civile delictuale corelat cu textele legale din materia proprietăţii reglementată în C. civ. iar raportul juridic a fost soluţionat fără a fi considerat un litigiu care intră în competenţa instanţei specializate în litigii cu profesioniştii.

În consolidarea acestui raţionament sunt relevante şi dispoziţiile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora curţile de apel soluţionează recursurile pronunţate de instanţele inferioare ierarhic. Se poate observa că hotărârea recurată a fost pronunţată în apel de secţia Civilă a Tribunalului Argeş, astfel încât, în aplicarea acestor reguli, instanţa superioară este secţia I a Curţii de Apel Piteşti, ca instanţă de recurs.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2019.