Defamation suit against publisher and author assigned to general civil section, not commercial jurisdiction

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia - I Civilă la data de 19.12.2017, reclamanţii A. şi S.C. B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.R.L., societate care editează publicaţia "D." şi E., autoare a articolului având ca subiect activitatea societăţii F., au solicitat instanţei obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a sumei de 250.000 RON, sub forma daunelor morale, reprezentând prejudiciul de imagine produs reclamanţilor prin afirmaţiile calomnioase privind reputaţia şi probitatea profesională acestora, cuprinse în articolul de presă "Caracatiţa F.", redactat de către pârâte la data de 31.10.2017.

Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1198/23.10.2018, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii, în solidar, la plata sumei de 5.000 RON daune morale către reclamantul A..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelantele S.C. C. S.R.L. şi E..

La termenul de judecată din 29.05.2019 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a pus în discuţie competenţa funcţională a secţiei I Civilă, în raport cu Hotărârea nr. 5/10.03.2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, conform căreia începând cu data de 15.03.2016 secţia a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti.

Prin încheierea din 29.05.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut că raporturile deduse judecăţii sunt privitoare la profesionişti, iar cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel ulterior datei de 15.03.2016, respectiv la data de 18.01.2019, împrejurare faţă de care a constatat că, în mod greşit, prezenta cauză a fost repartizată pe rolul acestei secţii.

Astfel învestită, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea pronunţată la 25.06.2019, a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a secţiei a II-a Civilă. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă şi a suspendat judecata cauzei.

În fundamentarea acestei hotărâri, cea de-a doua instanţă a reţinut că reclamanţii sunt persoane fizice, că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală, că prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a avut în vedere, în departajarea competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, criterii ce ţin de natura litigiului.

Instanţa s-a raportat şi la interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 prin care a statuat astfel:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Curtea a mai reţinut şi faptul că în soluţionarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 17/2018 a statuat că:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică".

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

C. proc. civ., prin art. 136, reglementează procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă dintre două secţii sau complete specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. "dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti…", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Ca regulă, normele de competenţă din C. proc. civ. se aplică instanţelor judecătoreşti, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor şi completelor sau secţiilor specializate din cadrul instanţelor reprezintă excepţia, de strictă interpretare şi aplicare. Astfel de cazuri sunt cele reglementate explicit în art. 123 C. proc. civ., privind competenţa de soluţionare a cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale, respectiv în art. 129-137 din C. proc. civ., privind excepţia de necompetenţă şi conflictul de competenţă (în cazul secţiilor specializate din cadrul aceleiaşi instanţe).

În cadrul competenţei jurisdicţionale, trebuie distins între competenţa materială de atribuţiune şi competenţa teritorială, iar în cadrul acesteia se distinge între competenţa materială funcţională, care se stabileşte după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii.

Pentru determinarea competenţei instanţei de judecată sub aspect material procesual, prezintă importanţă natura şi obiectul litigiului, dincolo de calitatea părţilor.

Prin decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 06.04.2017, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a stabilit următoarele:

"Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Considerentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul deciziei nr. 18/2016, susţin interpretarea conform căreia pentru determinarea competenţei materiale procesuale a secţiilor specializate în cadrul aceleiaşi instanţe se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

Potrivit art. 3 C. civ., "(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ".

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) Noţiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerţ», respectiv «fapte de comerţ» se înlocuiesc cu expresia «activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii»". Prin acţiune reclamanţii, persoane fizice, au solicitat obligarea pârâtei, o societate, în calitate de editor al unei publicaţii, la plata daunelor morale, pretenţie întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357 şi art. 1373 C. civ., dispoziţii privind răspunderea civilă, invocând fapta culpabilă a pârâtei ca fiind cauza prejudiciului încercat prin publicarea unui articol defăimător, dispoziţii avute exclusiv în vedere de prima instanţă în soluţionarea litigiului.

Prin acţiune reclamanţii, persoane fizice, au solicitat obligarea pârâtei, o societate, în calitate de editor al unei publicaţii, la plata daunelor morale, pretenţie întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357 şi art. 1373 C. civ., dispoziţii privind răspunderea civilă, invocând fapta culpabilă a pârâtei ca fiind cauza prejudiciului încercat prin publicarea unui articol defăimător.

Relevant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti, interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind definitorie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în această decizie, cu privire la faptul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un astfel de criteriu, un atare criteriu neavând nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind prevederilor art. 122 C. proc. civ.

În concluzie, examinând părţile, obiectul şi cauza litigiului de faţă, se remarcă faptul că acesta nu prezintă caracterele specifice unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I a Curţii de Apel Piteşti.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2019.