Territorial competence for social insurance corrective declarations: employer's seat governs under Law 263/2010

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 13.06.2018, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, solicitând obligarea pârâtei DIICOT - Structura Centrală să îi elibereze o adeverinţă din care să rezulte contribuţiile asigurărilor sociale virate la bugetul asigurărilor sociale, reţinute din drepturile salariate, stabilite prin sentinţele civile nr. 311/2008 şi nr. 323/2008, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, drepturi ce i-au fost achitate eşalonat şi după pensionare, respectiv după data de 04.01.2011, precum şi contribuţiile pe care ar fi trebuit să le vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat, prin aducerea la îndeplinire a dispozitivului sentinţei civile nr. 360/2008, pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi neexecutată, cu rea-credinţă, până în prezent, precum şi contribuţiile sociale aferente sentinţei civile nr. 1236/2017 pronunţată de aceeaşi instanţă; obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea să procedeze la recalcularea pensiei de asigurări sociale stabilită prin decizia nr. 211315/29.04.2011, în funcţie de adeverinţa DIICOT solicitată, precum şi la plata diferenţelor între pensia încasată în prezent şi pensia ce trebuia să îi fie plătită în funcţie de contribuţia sa şi cea a angajatorului la bugetul asigurărilor sociale de stat, din momentul pensionarii - 04.01.2011 şi până la momentul recalculării sumelor ce i se cuvin.

În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că prin decizia de pensionare nr. 211315 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea la data de 29.04.2011, i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale de 1.269 RON, vechimea în muncă fiind de 40 ani, 4 luni şi 22 zile, din care 18 ani şi 6 luni în funcţia de grefier. Înainte de pensionare, reclamanta arată că a ocupat funcţia de grefier la DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea.

În anul 2007 s-a adresat Tribunalului Vâlcea pentru că drepturile sale salariale nu erau corect calculate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile. art. 1, art. 2 lit. b), c), h), art. 33 şi art. 153 lit. a), f) şi g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 551, art. 553 alin. (3) şi art. 555 alin. (1) C. civ.

La primul termen de judecată din data de 04.12.2018, reclamanta a depus la dosar o cerere de modificare a acţiunii prin care a solicitat obligarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Structura Centrală să întocmească şi să depună la Casa de Pensii a Municipiului, declaraţii nominale lunare de asigurare rectificative, pentru perioadele pentru care a primit drepturile salariale restante, astfel cum acestea sunt menţionate în sentinţele civile nr. 311/07.04.2008 şi nr. 323/07.04.2008, pronunţate de Tribunalul Vâlcea.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la cererea modificatoare, s-a invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 245 -248 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi cu aplicarea art. 132 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

Prin sentinţa nr. 195/19.02.2019 Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În pronunţarea acestei soluţii prima instanţă a reţinut, în raport de precizarea de acţiune şi de natura cauzei, că sunt incidente, în stabilirea instanţei competente teritorial, dispoziţiile art. 7 alin. (2) şi cele ale art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 04.04.2019 sub nr. x/2019 iar la termenul de judecată din data de 19.04.2019 instanţa a invocat, din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale prin raportare la domiciliul reclamantului.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa nr. 2342/19.04.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25.07.2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, iar în baza art. 135 C. proc. civ. a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În fundamentarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul a dedus judecăţii un conflict de muncă în accepţiunea dată de art. 231 din Codul Muncii, sens în care a considerat incidente în stabilirea instanţei competente teritoriale dispoziţiile art. 129 - art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 269 din Codul Muncii, respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011. Instanţa a avut în vedere şi faptul că la data formulării cererii de chemare în judecată domiciliul reclamantului se află în judeţul Vâlcea.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea modificatoare depusă de reclamantă la primul termen de judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Structura Centrală să întocmească şi să depună la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, declaraţii nominale lunare de asigurare rectificative, pentru perioadele pentru care a primit drepturile salariale restante, aşa cum acestea sunt menţionate în sentinţele civile nr. 311/07.04.2008 şi nr. 323/07.04.2008, pronunţate de Tribunalul Vâlcea.

În susţinerea cererii reclamanta a invocat Ordinul nr. 340/2001 privind normele de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice aplicabilă în prezent şi Codul fiscal actualizat.

În acest context litigiul dedus judecăţii este unul de asigurări sociale, prin care reclamanta urmăreşte valorificarea unor drepturi specifice acestui domeniu de reglementare.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "(1) persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II, precum şi asiguraţii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, alţii decât cei care depun declaraţie individuală de asigurare, denumite în continuare angajatori sau entităţi asimilate angajatorului, cât şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. III sunt obligate să întocmească şi să depună, la organul fiscal central, declaraţia nominală de asigurare.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, "în situaţia în care se constată erori în cuprinsul declaraţiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, şi/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare şi punctajul mediu anual ale asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să întocmească şi să depună o declaraţie nominală de asigurare rectificativă.

Aceasta fiind natura litigiului, instanţa competentă teritorial se determină conform prevederilor imperative ale art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora:

"(1) cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".

Întrucât prin acţiunea modificată s-a solicitat obligarea pârâtei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Structura Centrală, cu sediul în Bucureşti, în calitate de fost angajator, să întocmească şi să depună la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, declaraţii nominale lunare de asigurare rectificative, conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul, în speţă Tribunalul Bucureşti.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2019.