Suppression of cassation appeal in labor disputes under transitional provisions of Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 3 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Spitalul Orăşănesc Buhuşi la plata diferenţei salariale de 15,5% din salariul net, calculat conform Legii nr. 330/2009, indexat din iunie 2009 şi până la zi, pentru lunile noiembrie şi decembrie 2009, în sumă reactualizată, a penalităţilor de întârziere de la data plăţii şi până la stingerea debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Constituţia României, Protocolul nr. 1 al Drepturilor Fundamentale ale Omului, art. 969 alin. (1) C. civ. şi Legea 53/2003.

Prin sentinţa civilă nr. 107/2017 din 3 februarie 2017, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât şi a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orăşănesc Buhuşi.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 867/2017 din 13 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 198/2018 din 14 februarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei instanţei de apel.

Împotriva deciziei instanţei de retractare, A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul aceleiaşi curţi de apel, sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 667/2018 din 10 septembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei instanţei de retractare.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul.

Intimatul nu a depus întâmpinare la recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 7 mai 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea introductivă are ca obiect plata drepturilor salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Totodată, conform art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", iar conform art. 214 din acelaşi act normativ, "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".

Textele de lege anterior evocate reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de muncă rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Având în vedere că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este definitivă, conform art. 508 alin. (4) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că şi decizia instanţei de retractare are acelaşi caracter.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 667/2018 din 10 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 şi art. 214 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 667/2018 din 10 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 667/2018 din 10 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.