Tardy cassation appeal in mortgage credit abuse case; peremption bars review of abusive clause nullity

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 24 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 5 alin. (1) lit. a) şi d) privind comisionul de administrare a creditului şi comisionul de notificare, art. 6 alin. (1) privind dobânda, art. 10 pct. 1.9 şi art. 13 din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 25 aprilie 2008, art. I.2.1 pct. 2.1.1 şi art. I.2.2.1 pct. 1 din actul adiţional nr. x din 2 septembrie 2010;

2. să o oblige pe pârâtă la modificarea contractului aflat în curs de executare prin eliminarea clauzelor abuzive;

3. să constate că reclamanta a achitat suma de 1.430,33 CHF, reprezentând comisionul de administrare a creditului, în baza unei clauze lovite de nulitate absolută şi să o oblige pe pârâtă la restituirea acestei sume, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii;

4. să constate că dobânda nu a fost calculată după formula: indicele de referinţă LIBOR 3M plus marja fixă a băncii în cuantum de 3,25%, după primul an de creditare şi până în prezent;

5. să o oblige pe pârâtă la restituirea sumei plătite în plus faţă de următoarea metodă de calcul a dobânzii: indicele de referinţă LIBOR 3M la care se adaugă maja fixă a băncii de 3,25%, calculată după primul an de creditare şi până la data introducerii acţiunii, estimată la 12.000 CHF;

6. să o oblige pe pârâtă la plata dobânzii legale calculate de la data plăţii fiecărei sume nedatorate şi până la data restituirii, estimată la 3.000 CHF;

7. să o oblige pe pârâtă la convertirea în RON a creditului acordat reclamantei, utilizând cursul de schimb CHF/leu de la data acordării creditului, curs care să fie valabil pe toată perioada contractuală;

8. să o oblige pe pârâtă la modificarea contractului de credit şi a actului adiţional, în sensul perceperii dobânzii după formula indicele LIBOR 3M + marja fixă a băncii de 3,25%;

9. să o oblige pe pârâtă la comunicarea unui nou grafic de rambursare, conform celor stabilite pe cale judecătorească;

10. să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi art. 966 C. civ. din 1864.

Prin sentinţa civilă nr. 2176 din 22 februarie 2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 7 septembrie 2016, sub nr. x/2016.

La termenul din 21 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a luat act de renunţarea reclamantei la judecata capetelor de cerere nr. x, 5 şi 8 din acţiunea introductivă.

Prin sentinţa civilă nr. 2579 din 21 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. - MEMBRĂ A GRUPULUI C.; a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 5 alin. (1) lit. a) din contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 25 aprilie 2008, referitoare la comisionul de administrare; a obligat-o pe pârâtă la restituirea către reclamantă a sumei de 1.430,33 CHF, reprezentând comision de administrare (în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii) şi la plata dobânzii legale aferente acestui debit, de la data încasării comisionului şi până la data plăţii; a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel atât reclamanta, cât şi pârâta.

Prin decizia civilă nr. 446 din 6 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. şi de apelanta-pârâtă B. S.A. -MEMBRĂ A GRUPULUI C. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 7 mai 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 3 ianuarie 2019, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În aceste condiţii, admisibilitatea căii de atac a recursului se determină prin raportare la cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României la 20 iulie 2017.

În considerentele acestei din urmă decizii (paragraful 32) s-a reţinut că efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (...) este acela că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Având în vedere că decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017, iar decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 6 martie 2018, rezultă că în prezenta cauză nu este incident pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv.

În aceste condiţii, devine incidentă regula cuprinsă în art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia, "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Textul de lege anterior evocat stabileşte că durata termenului de recurs este de 30 zile şi că momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părţii din exerciţiul acestui drept.

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că decizia pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată recurentei-reclamante la 13 august 2018 .

Cum termenul de recurs de 30 zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., curge de la data comunicării hotărârii, rezultă că acest termen a început să curgă la 13 august 2018.

Fiind un termen stabilit pe zile, devin incidente dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevăd că atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

În condiţiile în care termenul de recurs de 30 zile a început să curgă la 13 august 2018, rezultă că acest termen s-a împlinit la 13 septembrie 2018.

Cu privire la data declarării recursului, instanţa supremă constată că recurenta-reclamantă a depus cererea de recurs la dosar, fiind înregistrată la 25 septembrie 2018 .

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 30 zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., devin incidente dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ, care sancţionează cu decăderea actul procedural îndeplinit peste termenul legal.

Ca urmare a declarării recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii de către recurenta-reclamantă a dreptului de a-i fi examinate motivele de casare invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 185 alin. (1) teza I şi 485 alin. (1) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 446 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 446 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.