Annullment of cassation appeal for missing attorney's power of attorney; failure to prove litigation costs

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la 29 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci a solicitat obligarea pârâtului A. la restituirea sumei de 1.160.260,05 RON, reprezentând plăţi nelegale şi a sumei de 113.176,32 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate până la 3 februarie 2016, precum şi în continuare până la plata efectivă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din C. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 94/1992 şi Legea nr. 215/2001.

Prin încheierea din 17 iunie 2016, Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceluiaşi tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă la 22 iunie 2016, sub nr. x/2016*.

Prin sentinţa civilă nr. 461 din 2 mai 2017, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia prematurităţii în privinţa sumelor achitate de reclamantă Asociaţiei B.. şi a respins ca premature pretenţiile solicitate pârâtului pentru sumele achitate Asociaţiei B.; a respins ca nefondate celelalte pretenţii formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci, în contradictoriu cu pârâtul A..

Împotriva sentinţei primei instanţe, Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci a declarat apel, prin care a solicitat anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi.

Prin decizia civilă nr. 55/A din 2 aprilie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci împotriva sentinţei primei instanţe şi a obligat-o pe apelanta-reclamantă la plata către intimatul-pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON.

Împotriva deciziei instanţei de apel, Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare la 10 august 2018, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 februarie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 85 alin. (3) C. proc. civ., "împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei".

Art. 126 alin. (1) teza a II-a din Statutul profesiei de avocat prevede că avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicirea avocaţială întocmită conform anexei nr. II.

Aşadar, avocatul unei părţi din proces face dovada calităţii sale de reprezentant convenţional prin împuternicirea avocaţială.

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa împuternicirea avocaţială, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că cererea de recurs a fost formulată de recurenta-reclamantă, prin avocat, fără să fie anexată dovada calităţii de reprezentant convenţional a avocatului semnatar al acestei cereri. Totodată, această dovadă nu se află nici la dosarele instanţelor de fond, nefiind astfel incident art. 87 alin. (2) C. proc. civ.

Prin adresa comunicată la 2 iulie 2018, recurentei-reclamante i s-a pus în vedere să depună împuternicirea avocaţială a avocatului semnatar al cererii de recurs, sub sancţiunea anulării acestei cereri .

De asemenea, în cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a consemnat că nu sunt îndeplinite cerinţele extrinseci impuse de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât semnatarul cererii de recurs nu a depus dovada calităţii de reprezentant convenţional al recurentei-reclamante, raportul fiind comunicat părţilor la 7 martie 2019.

Având în vedere că nu a fost depusă dovada calităţii de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de recurs, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci împotriva deciziei instanţei de apel.

Referitor la cererea intimatul-pârât A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanţa supremă constată că intimatul-pârât nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea intimatului-pârât privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci împotriva deciziei civile nr. 55/A din 2 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Respinge cererea formulată de intimatul-pârât A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.