Negative conflict of jurisdiction over union pension action: Bucharest court confirmed competent based on union headquarters location.

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 19 decembrie 2018, sub nr. x/2018, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., i-a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să anuleze hotărârea nr. 37829 din 7 noiembrie 2018 a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale;

2. să anuleze deciziile nr. 51973/2 din 17 martie 2017 şi 51973/3 din 23 august 2017, privind recalcularea pensiei de serviciu tip limita de vârstă plus anexa, emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale;

3. s-o oblige pe cea de-a doua pârâtă la emiterea unei noi decizii de calculare a pensiei;

4. s-o oblige pe aceeaşi pârâtă la plata diferenţelor de pensie ca urmare a emiterii unei noi decizii, cu începere de la 1 ianuarie 2016 şi până la zi, precum şi a dobânzii legale şi indicelui de inflaţie, aferente sumelor neachitate, până la data plăţii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 223/2015.

Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâţii au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1685 din 26 martie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a evocat dispoziţiile art. 100-102 din Legea nr. 223/2015, după care a reţinut că instanţa competenţă teritorial este cea de la domiciliul reclamantului, faţă de prevederile art. 102 din acelaşi act normativ şi de calitatea de parte în proces a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Acelaşi tribunal a apreciat că formularea acţiunii de către Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat, este irelevantă în privinţa determinării instanţei competente teritorial.

În acest sens, a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, întrucât legitimarea procesuală activă a sindicatului este restrânsă numai la anumite categorii de litigii ce derivă din atribuţiile prevăzute de art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 62/2011, străine de obiectul prezentului litigiu.

Aşadar, acelaşi tribunal a apreciat că statutul de reclamant aparţine membrului de sindicat, în numele căruia a fost formulată acţiunea, motiv pentru care competenţa teritorială se determină în funcţie de domiciliul acestuia.

Tribunalul Bucureşti a mai reţinut că decizia nr. 1/2013, pronunţată într-un recurs în interesul legii, nu este aplicabilă în cauză, deoarece litigiul vizează pensiile militare de stat, iar nu un conflict de muncă.

Ca atare, acelaşi tribunal a apreciat că obiectul acţiunii nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, având în vedere că nu decurge din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă, contractele individuale de muncă şi nici din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici.

Reţinând că domiciliul reclamantului - membrul de sindicat, în numele căruia a fost formulată acţiunea, se află pe raza judeţului Constanţa, conform menţiunilor din acţiune, Tribunalul Bucureşti a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1707 din 27 iunie 2019, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe; a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că cererea dedusă judecăţii aparţine Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, care a promovat acţiunea în numele membrului său, A..

Acelaşi tribunal a apreciat că problema de drept referitoare la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale a fost soluţionată prin decizia nr. 1/2013, pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanţa competentă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Tribunalul Constanţa a reţinut că decizia în interesul legii este aplicabilă în cauză, întrucât cererea a fost promovată de sindicat, în numele unui membru al său, iar reclamantul sindicat a optat pentru instanţa competentă de la sediul său, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Fiind statuată calitatea procesuală activă a reclamantului Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, acelasi tribunal a apreciat că instanţa competentă este cea de sediul sindicatului, în acord cu decizia în interesul legii şi cu dispoziţiile art. 102 din Legea 223/2015, evocând în acest sens o serie decizii pronunţate în conflicte negative de competenţă similare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 septembrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Constanţa - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., i-a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând anularea unor decizii emise în legătură cu dreptul la pensie al reclamantului.

Din modul de redactare a cererii rezultă că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate a formulat acţiunea în numele membrului de sindicat, în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, acest text de lege fiind indicat în mod expres în cuprinsul cererii.

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are calitate procesuală activă, în sensul art. 28 alin. (3) Legea nr. 62/2011.

În sprijinul acestei concluzii poate fi evocată şi decizia nr. 1/2013, pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanţa competentă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere că sediul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate este în Bucureşti, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu este Tribunalul Bucureşti.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.