Negative conflict of competence in restitution of withheld taxes by prosecutors; jurisdiction of adjacent appellate court under Art. 127 CPC

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 1 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să-i oblige pe pârâţi la restituirea sumelor reţinute cu titlu de impozit şi contribuţii sociale de stat pentru sumele plătite în temeiul deciziilor nr. 4293 din 12 noiembrie 2014, nr. 5448 din 12 noiembrie 2015, nr. 3196 din 10 septembrie 2014 şi nr. 1121 din 3 martie 2015 ale Curţii de Apel Craiova;

2. să-i oblige pe pârâţi la actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie şi dobânda penalizatoare, de la data reţinerii acestora şi până la data restituirii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 139, art. 157 alin. (1) lit. k) şi art. 187 din Legea nr. 227/2015, art. 62, lit. h) Codul fiscal şi art. 278 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 341 din 19 martie 2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Caraş-Severin a evocat dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., după care a constatat că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, care are calitatea de pârât în prezenta cauză.

În aplicarea acestor dispoziţii, acelaşi tribunal a reţinut că este competentă instanţa judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Caraş-Severin, respectiv Tribunalul Mehedinţi.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul Caraş-Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 18 aprilie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din 30 mai 2019, Tribunalul Mehedinţi a dispus disjungerea cauzei şi formarea de dosare separate în privinţa unora dintre reclamanţi, printre care şi A., cererea acestuia fiind înregistrată rolul aceluiaşi tribunal sub nr. x/2019.

Prin sentinţa nr. 340/2019 din 8 iulie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinţi a constatat că reclamantul are calitatea de procuror şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, începând cu 1 martie 2018, potrivit adeverinţei nr. x/2019, eliberate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.

Acelaşi tribunal a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Totodată, a constatat că această calitate trebuie să existe la momentul sesizării instanţei. Or, la momentul promovării acţiunii, 1 octombrie 2018, reclamantul îşi desfăşura activitatea, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, din circumscripţia teritorială a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

În aceste condiţii, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că nu este competent material să soluţioneze cauza, conform art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Prin urmare, acelaşi tribunal a apreciat că reclamantul a învestit în mod legal Tribunalul Caraş-Severin, în favoarea căruia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 octombrie 2019, sub nr. x/2019.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Mehedinţi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma nemodificată prin Legea nr. 310/2018, faţă de data introducerii acţiunii - 1 octombrie 2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit art. 127 alin. (3) din acelaşi act normativ, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că reclamantul A., deţinând funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, împreună cu alţi reclamanţi, deţinând aceeaşi funcţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, au învestit instanţele judecătoreşti cu o acţiune comună în materia conflictelor de muncă.

Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se aplică şi procurorilor, conform alin. (3) aceluiaşi articol, rezultă că deţinerea funcţiei de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin a unora dintre reclamanţii din acţiunea iniţială exclude competenţa Tribunalului Caraş-Severin în soluţionarea prezentei cauze.

În aceste condiţii, competenţa revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Mehedinţi, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Timişoara, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Caraş-Severin, rezultă că Tribunalul Mehedinţi este competent teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Măsura administrativă a Tribunalului Mehedinţi de disjungere a cauzei în privinţa reclamantului A. nu conduce la pierderea competenţei sale, de vreme ce a operat prorogarea legală de competenţă în favoarea sa, ca urmare a incidenţei art. 59 C. proc. civ., între drepturile reclamanţilor din acţiunea comună existând o strânsă legătură.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 59 şi art. 127 alin. (1) şi (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2019.