Negative competence conflict in labor dispute against judicial institutions; scope of Art. 127 CPC when a court is defendant

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la 21 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, mai mulţi reclamanţi, printre care şi A., B. şi C. au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanţii şi actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii pentru diferenţele de drepturi salariale calculate potrivit deciziei nr. 34 din 4 iulie 2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova începând cu 9 aprilie 2015 şi până la 30 iunie 2018.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin încheierea din 6 mai 2019, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a disjuns cauza în privinţa reclamanţilor A., B. şi C. şi formarea unui dosar separat, înregistrat sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 592 din 6 mai 2019, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vâlcea a constatat că reclamanţii A., B. şi C. îşi desfăşoară activitatea în cadrul Judecătoriei Strehaia, având funcţiile de conducător auto şi aprozi.

În continuare, acelaşi tribunal a reţinut că, în materia conflictelor de muncă, regula în funcţie de care este stabilită competenţa este reglementată de art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform căruia competenţa aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliului sau locul de muncă reclamantul.

De la această regulă este instituită şi o excepţie, prin art. 127 C. proc. civ., în sensul că, în cazul în care un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenta instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, competenţa teritorială revine oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Constatând că reclamanţii A., B. şi C. nu au calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier în cadrul Judecătoriei Strehaia, Tribunalul Vâlcea a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., ci cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin raportare la domiciliul şi locul de muncă al reclamanţilor, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 287 din 18 iunie 2019, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinţi a constatat că reclamanţii A. şi D. sunt încadraţi ca personal conex în cadrul Judecătoriei Strehaia.

Acelaşi tribunal a reţinut că art. 127 C. proc. civ. reglementează competenţa facultativă a instanţei, care se determină în raport de calitatea reclamantului/pârâtului de judecător, procuror, asistent judiciar, grefier şi, corelativ, de instanţa de judecată, care poate sta în judecată ca reclamantă/pârâtă.

Tribunalul Mehedinţi a reţinut că relevante pentru stabilirea instanţei competente teritorial nu sunt funcţiile reclamanţilor, încadraţi ca şofer şi aprod la Judecătoria Strehaia, aceste funcţii nefiind indicate în enumerarea limitativă de la art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., ci faptul că printre pârâţi figurează Tribunalul Mehedinţi şi Curtea de Apel Craiova.

După evocarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., acelaşi tribunal a apreciat că determinarea competenţei teritoriale se realizează prin raportare la pârâţii chemaţi în judecată.

Totodată, a reţinut că litigiul vizează un conflict de muncă, de competenţa materială a tribunalului în primă instanţă. Subsecvent acestui aspect, Tribunalul Mehedinţi a constatat că are calitatea de pârât şi că reclamantul a introdus acţiunea la Tribunalul Vâlcea, aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Strehaia.

Cum reclamanţii şi-au exprimat opţiunea în sensul sesizării Tribunalului Vâlcea, conform art. 127 alin. (2) şi (2)1, raportat la art. 116 C. proc. civ., s-a reţinut că acest tribunal este competent teritorial să soluţioneze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15 iulie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Mehedinţi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste de lege de lege, instanţa supremă reţine că reclamanţii din prezenta cauză deţin funcţiile de şofer şi aprod la Judecătoria Strehaia, iar printre pârâţi figurează Tribunalul Mehedinţi, fiind dedus judecăţii un conflict individual de muncă.

Având în vedere că art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. vizează atât judecătorul, cât şi instanţa de judecată, calitatea de parte în proces a Tribunalului Mehedinţi determină incidenţa acestor dispoziţii legale, care reglementează competenţa teritorială facultativă.

În aceste condiţii, competenţa revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Vâlcea, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Mehedinţi, rezultă că Tribunalul Vâlcea este competent teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Prin urmare, sesizarea Tribunalului Vâlcea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., reclamanţii având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 din acelaşi normativ.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.