Negative conflict of jurisdiction: non-provisional civil case involving land reclamation and annulment of public land commission acts excluded from specialized commercial section despite plaintiff's professional status

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani la 30 mai 2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L., i-a chemat în judecată pe pârâţii C., D., Municipiul Drăgăşani, Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Oraşul Drăgăşani şi Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Vâlcea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să-i oblige pe primii doi pârâţi să respecte deplina proprietate şi posesie asupra terenului în suprafaţă de 4.100 m.p., înscris în CF nr. x;

2. să-i oblige pe primii doi pârâţi să plătească suma de 150.000 RON, reprezentând contravaloarea materialelor rezultate din imobilele clădiri aflate pe terenul respectiv;

3. să constate nulitatea absolută a procesului-verbal nr. x din 16 ianuarie 2013, a procesului-verbal de punere în posesie şi a planului parcelar, emise de Comisia Locală din cadrul Municipiului Drăgăşani, astfel cum au fost aprobate prin hotărârile nr. 63 din 17 ianuarie 1992 şi 150 din 12 iulie 2012 ale Comisiei Judeţene;

4. să-i oblige pe pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 şi art. 1349 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 182 din 28 ianuarie 2016, Judecătoria Drăgăşani a admis în parte cererea formulată de A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L. şi i-a obligat pe pârâţii C. şi D. la plata, în solidar, către reclamantă a sumei de 12.476 RON, cu titlu de despăgubiri şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 625 RON.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel atât reclamanta, cât şi pârâţii C. şi D..

Prin decizia civilă nr. 1026/2017 din 19 octombrie 2017, Tribunalul Vâlcea a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L. şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că i-a obligat pe pârâţii C. şi D. la plata sumei de 59.300 RON, cu titlu de despăgubiri şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.250 RON; a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-pârâţi C. şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, C. şi D. au formulat cerere de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 186/A din 15 februarie 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii C. şi D. împotriva deciziei instanţei de apel şi i-a obligat pe revizuenţi la plata către intimata B. I.P.U.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva deciziei instanţei de revizuire, C. şi D. au declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 169/2018 din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a pronunţat decizia nr. 4165 din 4 decembrie 2018, prin care a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 19 martie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a scos cauza de pe rolul său şi a înaintat-o secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a hotărî astfel, secţia I civilă a reţinut că una dintre părţi are calitatea de profesionist, iar obiectul litigiului are legătură cu actele îndeplinite în exercitarea activităţii sale profesionale, pentru prezervarea patrimoniului său, cererea fiind formulată lichidatorul judiciar.

Aceeaşi secţie a reţinut că procesul a fost declanşat ulterior datei de 15 martie 2016, motiv pentru care a constatat că acesta a fost repartizat în mod greşit secţiei I Civile, faţă de Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti sub nr. x/2017.

Prin decizia nr. 847/R-CONT din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi curţi de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secţia a II-a civilă a constatat că părţile în litigiu sunt un practician în insolvenţă, care acţionează pentru întregirea masei active a debitorului aflat în procedura prevăzută de Legea de 85/2006, două persoane fizice şi două autorităţi publice din domeniul fondului funciar.

Aceeaşi secţie a reţinut că obiectul litigiului vizează revendicarea, acordarea de despăgubiri şi anularea unor acte emise de comisiile de fond funciar.

Prin urmare, secţia a II-a civilă a reţinut că nu se pune în discuţie legalitatea vreunui act îndeplinit în exercitarea activităţii profesionale a unei societăţi.

Totodată, a reţinut că demersul lichidatorului judiciar nu poate fi subsumat unei acţiuni a societăţii debitoare, care să se manifeste ca un profesionist, pentru a-şi prezerva patrimoniul. În realitate, acţiunea a fost formulată de un organ care încearcă să maximizeze valoarea averii debitoarei, aflată în faza de lichidare, prin aducerea în patrimoniul acesteia a tuturor bunurilor sale, în scopul acoperirii pasivului şi satisfacerii creanţelor înscrise la masa credală.

Pe de altă parte, aceeaşi secţie a reţinut că revendicarea nu reprezintă un act specific activităţii unui profesionist.

Totodată, secţia a II-a civilă a constatat că litigiul vizează, în principal, contenciosul funciar şi că acţiunea în revendicare nu a fost disjunsă şi nici declinată unei alte instanţe competente în raport de acest obiect, conform art. 99 alin. (1) C. proc. civ., fiind consecinţa constatării pretinsei nulităţi a actelor de fond funciar care justificau titlul de proprietate al pârâţilor, persoane fizice. Or litigiile de fond funciar sunt litigii civile judecate de instanţele specializate în materie funciară, indiferent de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

În plus, aceeaşi secţie a reţinut că instanţa supremă a stabilit deja competenţa în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, în urma declinării de competenţă dispuse prin decizia nr. 4165 din 4 decembrie 2018, care are valoarea unei decizii de regulator de competenţă, potrivit art. 135 alin. (2) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 iulie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea are ca obiect revendicarea unui teren şi constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal nr. x din 16 ianuarie 2013, a procesului-verbal de punere în posesie şi a planului parcelar, emise de Comisia Locală din cadrul Municipiului Drăgăşani.

Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997, invocând motive de nulitate decurgând din aceste acte normative.

Instanţa supremă reţine că acţiunea având ca obiect revendicarea terenului şi anularea proceselor-verbale emise de către comisiile de fond funciar nu are legătură cu realizarea obiectului de activitate al reclamantei A. S.R.L.

Aşadar, în prezentul litigiu nu se pune în discuţie legalitatea vreunui act îndeplinit în exercitarea activităţii profesionale a unei societăţi, care să se circumscrie noţiunii de exploatare a întreprinderii, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ.

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că litigiul dedus judecăţii nu prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Aceasta, întrucât cele patru categorii de litigii prevăzute de acest text de lege sunt grefate pe una şi aceeaşi activitate, respectiv pe activitatea profesională/economică şi izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist.

Cum litigiul de faţă nu derivă dintr-o astfel de activitate, rezultă că soluţionarea acestuia nu este de competenţa materială procesuală a unei secţii specializate.

Calitatea de profesionist a societăţii reclamante nu poate conduce la concluzia contrară, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.