Simulation of privatized land sale excluded from specialized professional litigation competence

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 21 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii B. S.A. şi C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 2 octombrie 1996, autentificat la B.N.P. D. şi, pe cale de consecinţă, să constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafaţă de 3.705 mp, situat în comuna Miceşti, judeţul Argeş.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 66-73 din Legea nr. 18/1991, art. 1073-1077 şi art. 1175 C. civ. din 1864.

Prin sentinţa civilă nr. 374/2018 din 22 ianuarie 2018, Judecătoria Piteşti a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi C. şi l-a obligat pe reclamant la plata către pârâta B. S.A. a cheltuielilor de judecată parţiale în cuantum de 1.800 RON.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 5201/2018 din 28 noiembrie 2018, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei primei instanţe şi l-a obligat pe apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.400 RON.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul.

Prin încheierea din 12 martie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a scos cauza de pe rolul său şi a înaintat-o secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a hotărî astfel, secţia I civilă a reţinut că are competenţă delimitată prin excluderea litigiilor ce poartă cu un profesionist, conform hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Aceeaşi secţie a reţinut că acţiunea are ca obiect constatarea simulaţiei, prin interpunerea de persoane, în vânzarea-cumpărarea unui imobil ce a reprezentat activul societăţii pârâte B. S.A.

Totodată, secţia I civilă a reţinut că aceste contracte de vânzare de active erau supuse anumitor cerinţe, date fiind condiţiile de privatizare a activităţii fostelor unităţi de stat, tocmai prin prisma activităţilor profesionale desfăşurate în considerarea acelor active pentru care legiuitorul a oferit beneficiul privatizării.

Astfel, dobândirea proprietăţii asupra terenurilor era condiţionată de stricta lor necesitate pentru desfăşurarea activităţii economice, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat.

Aceeaşi secţie a mai reţinut că activitatea economică a vânzătorului era una ce condiţiona atât primirea în proprietate a imobilului, cât şi înstrăinarea ulterioară a acestui bun. Prin urmare, evaluarea posibilităţii constatării unei asemenea simulaţii a contractului de vânzare-cumpărare trebuie făcută tot în considerarea aceleaşi activităţi profesionale a pârâtului şi, respectiv, a condiţiilor impuse de lege pentru ca acesta să-şi înstrăineze activele.

Totodată, a reţinut că prezentul litigiu, deşi nu presupune aplicarea dispoziţiilor art. 226 din Legea nr. 71/2011, presupune verificarea condiţiilor de valabilitate pentru încheierea pretinsului act secret, prin prisma legislaţiei de la data încheierii sale, care reglementa vânzarea de active.

Pentru aceste motive, secţia I civilă a conchis că soluţionarea prezentului litigiu este de competenţa secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 16 mai 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi curţi de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secţia a II-a civilă a reţinut că, deşi terenul înstrăinat făcea parte din patrimoniul profesionistului, vânzarea nu avea legătură cu activitatea economică desfăşurată, fiind impusă de actul normativ ce urmărea protejarea cumpărătorului activelor în procedura privatizării.

Totodată, a reţinut că reclamantul a invocat simularea unui act juridic, prin interpunerea de persoane, calitatea de profesionist a vânzătorului neavând nicio relevanţă în soluţionarea cauzei, obiectul acesteia fiind pur civil.

Aceeaşi secţie a constatat că în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, motiv pentru care colegiul de conducere al instanţei stabileşte obiectele din sistemul ECRIS, corespunzătoare fiecărei secţii, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele din materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă; hotărârea îşi produce efectele şi în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca litigiile cu profesionişti să fie atribuite secţiei a II-a Civile, în timp ce celelalte litigii, de natură civilă propriu-zisă, să fie soluţionate în continuare de secţia I Civilă.

Evocând doctrina relevantă în această materie, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a reţinut că stabilirea competenţei în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii se circumscrie noţiunii de competenţa materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menţionată anterior, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016.

Aşadar, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un astfel de criteriu, întrucât nu are nicio acoperire în dreptul pozitiv şi contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ.

Aceeaşi secţie a reţinut că, fiind pusă în discuţie simulaţia unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un teren, litigiul nu are natura unuia de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Dimpotrivă, acest litigiu aparţine materiei civile propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii colegiului de conducere a aceleiaşi curţi de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 iunie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea are ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 2 octombrie 1996, autentificat la B.N.P. D., încheiat între B. S.A., în calitate de vânzător şi C., în calitate de cumpărător.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 66-73 din Legea nr. 18/1991, art. 1073-1077 şi art. 1175 C. civ. din 1864.

Aşadar, reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în constatarea simulaţiei unui contract de vânzare-cumpărare.

Instanţa supremă reţine că actul de vânzare-cumpărare a avut ca obiect înstrăinarea terenului în suprafaţă de 3.705 mp, situat în comuna Miceşti, judeţul Argeş. Vânzarea de imobile nu intra în obiectul de activitate al societăţii B. S.A.

Aşadar, contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2 octombrie 1996 nu a fost încheiat de societatea pârâtă în desfăşurarea activităţii sale profesionale.

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că litigiul dedus judecăţii nu prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Aceasta, întrucât cele patru categorii de litigii prevăzute de acest text de lege sunt grefate pe una şi aceeaşi activitate, respectiv pe activitatea profesională/economică şi izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist.

Cum litigiul de faţă nu derivă dintr-o astfel de activitate, rezultă că soluţionarea acestuia nu este de competenţa materială procesuală a unei secţii specializate.

Calitatea de profesionist a societăţii pârâte nu poate conduce concluzia contrară, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.