Salary Clarification Appeals Transferred from High Court to Court of Appeal for Lack of Jurisdiction

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la 24 septembrie 2008, sub nr. x/2008, reclamanţii A., B., C. au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor:

1. la plata diferenţelor de salarii, calculate pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzute de lege pentru funcţiile de demnitate publică şi a coeficienţilor de multiplicare, corectate periodic în raport cu evoluţia preţurilor de consum, în condiţiile stabilite de lege, actualizate pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 2006 şi 31 iulie 2008,

2. să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor;

3. să emită ordinului de salarizare care să conţină noua valoare de referinţă sectorială pentru viitor;

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 50/1996, Legea nr. 154/1998, O.G. nr. 134/1999, O.G. nr. 9/2005 şi O.U.G. nr. 27/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 88/P/2008 din 8 decembrie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti; i-a obligat pe primii doi pârâţi la plata către reclamanţi a diferenţei de indemnizaţie în valoare de 405 RON pe lună, calculată pe baza valorii de referinţă sectorială începând cu 1 august 2008.

Împotriva sentinţei primei instanţe, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice au declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 461/2010-R din 9 martie 2010, pronunţată în dosarul nr. x/2009, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei primei instanţe.

Petentul B. a formulat cerere de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 88/P/2008 din 8 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 2811 C. proc. civ. din 1865.

Prin încheierea din 11 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis cererea formulată de petentul B. şi a dispus lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 88/P/2008 din 8 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, în sensul că diferenţele de drepturi salariale stabilite prin această sentinţă, reprezentând majorări ale valorii de referinţă sectorială, au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare şi după data intrării în vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009.

Împotriva acestei încheierii au declarat recursuri Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.

Cererile de recurs au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Oradea sub nr. x/2008/a1.

Curtea de Apel Oradea a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat la 21 august 2019.

Intimatul Tribunalul Bihor a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursurilor.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursurilor, Înalta Curte reţine următoarele:

Petentul B. şi-a întemeiat cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 88/P/2008 din 8 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. din 1865.

Conform acestui text de lege, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Totodată, potrivit art. 2813 alin. (1) din acelaşi act normativ, "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".

Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislaţia muncii, situaţia invocată de reclamanţi vizând drepturile salariale ce le revin în baza raportului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Instanţa supremă constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. din 1865 au fost soluţionate de către curtea de apel, competenţa materială de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

De asemenea, potrivit art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, "recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

Prin decizia nr. 104/2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi a constatat că dispoziţiile art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei sunt neconstituţionale.

Astfel, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel în cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost declarat neconstituţional prin decizia mai sus precizată, iar prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 76/2009 a fost abrogat.

În urma abrogării art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanţă de curtea de apel a fost soluţionat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. impune, aşadar, ca şi în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competenţa de soluţionare a acestei căi de atac să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, care a soluţionat şi recursul declarat împotriva hotărârii de fond.

Prin urmare, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva unei hotărâri care a făcut obiectul unei cereri de lămurire guvernează, pentru identitate de raţiune, şi competenţa materială de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate cu privire la cererea de lămurire.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ., văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Curţii de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenţii Curtea de Apel Oradea, Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi Ministerul Justiţiei împotriva încheierii din 11 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2008, în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.