Cassation annulled for failure to plead grounds of illegality in civil liability and retrocession claim

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30.08.2016, cu numărul x/2016, pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei daune morale şi materiale Statului Român în valoare de 100.000 de euro, întrucât din anul 2009 are litigii pe rolul instanţelor de judecată în baza legilor referitoare la retrocedări şi restituiri în natură a terenurilor luate abuziv de regimul comunist şi Stat. De asemenea, reclamantul a arătat că solicită ca Statul Român să dispună, să cerceteze şi să-l pună în posesie cu un teren în suprafaţă 507 mp, teren arabil, situat la locul numit "Casa de Apă".

Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 52 alin. (1) şi 52 alin. (3) din Constituţia României.

Prin precizările depuse la data de 27.09.2016, reclamantul şi-a micşorat câtimea pretenţiilor, în sensul că a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 50.000 euro daune morale.

Prin Sentinţa civilă nr. 194/2017 din 16 februarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Judecătoria Gura Humorului a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Gura Humorului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, la data de 21.03.2017 sub nr. x/2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 455 din 7 aprilie 2017, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, invocată prin întâmpinare; a respins acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză; a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe la data de 22.05.2017 a declarat apel reclamantul, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 15.06.2017.

Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, prin Decizia nr. 773 din 11 octombrie 2017 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. împotriva Sentinţei nr. 455 din 7 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2016, intimaţi fiind pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei.

Împotriva Deciziei nr. 773 din 11 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a declarat recurs recurentul-reclamant B., susţinând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, au fost încălcate legile constituţionale, respectiv art. 52 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, legile retrocedărilor, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mai ales recursurile în interesul legii, deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Examinând modul în care recurentul a înţeles să motiveze recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate şi, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţa are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În speţă, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că nu au fost invocate motivele de nelegalitate care se pot încadra în prevederile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea susţinerilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.

Motivarea cererii de recurs reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii referitoare la încălcarea de către instanţa de apel a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a art. 52 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, legilor retrocedărilor, deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel, iar din sinteza acestor nemulţumiri, prezentate fără o acurateţe juridică, recurentul-reclamant nu a demonstrat pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

În speţa de faţă, susţinerile recurentului-reclamant se referă la chestiuni de fond ale cauzei, iar nu la soluţia instanţei de apel şi argumentele acestei instanţe.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Se constată că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

Or, recurentul reia aceleaşi susţineri privind dreptul său de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 507 mp teren, în temeiul legilor fondului funciar, aspecte care nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală.

Având în vedere că obiectul pricinii îl reprezintă angajarea răspunderii civile delictuale, recurentul ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, din perspectiva motivelor de recurs invocate, existenţa unor fapte culpabile, a vinovăţiei autorului faptei ilicite şi existenţa unei legături de cauzalitate între prejudiciul pretins şi faptele ilicite.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În considerarea celor arătate, constatând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva Deciziei nr. 773 din 11 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva Deciziei nr. 773 din 11 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

GGC - NN