Bank loan management fee clause nullity claim; cassation appeal rejected as tardive and restoration request denied

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 6299 din 12 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea principală, a admis, în parte, cererea subsidiară, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 8 liniuţa 3 din Condiţiile particulare şi art. 4 lit. b) din Condiţiile generale ale Contractului de credit nr. x din 11.02.2008, referitoare la comisionul de gestionare/administrare şi a obligat pârâta să restituie reclamanţilor sumele plătite cu titlu de comision de gestionare/administrare în baza clauzelor contractuale declarate nule absolut, precum şi a dobânzii legale aferente, calculate începând cu data perceperii şi până la data restituirii.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel atât reclamanţii A. şi B., cât şi pârâta C. S.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 6 martie 2018, sub nr. x/2016.

Prin decizia nr. 1140A din data de 04 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 6299 din data de 12 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, ca neîntemeiat.

A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins integral cererea de chemare în judecată şi a obligat apelanţii- reclamanţi la plata sumei de 881,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, la data de 16 octombrie 2018, recurenţii-reclamanţi A. şi B., formulând, totodată, cerere de repunere în termenul de declarare a recursului.

Prin cererea de repunere în termenul de recurs formulată, recurenţii reclamanţi au arătat că la data de 9 iulie 2018, când le-a fost comunicată decizia nr. 1140A din 4 iunie 2018, era în vigoare decizia nr. 52 din 18.06.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea căreia calea de atac a recursului era inadmisibilă, în raport cu situaţia conturată în speţă.

Ca atare, recurenţii-reclamanţi au susţinut că, astfel, au fost împiedicaţi să declare recurs în termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Au arătat că, ulterior, prin decizia nr. 454 din data de 04.07.2018 publicată în Monitorul Oficial din 01.10.2018, le-a fost redeschisă calea recursului, motiv pentru care au solicitat repunerea în termenul de recurs, în temeiul art. 186 C. proc. civ.

Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de formulare a recursului, concomitent cu excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă C. S.A. prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că, în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

Din analiza prevederilor legale enunţate reiese că, pentru a beneficia de repunerea în termen, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze cererea de repunere în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării şi, totodată, să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac, respectiv 30 de zile de la încetarea împiedicării.

Analizând cererea recurenţilor-reclamanţi, se constată că decizia recurată precizează, în mod expres, că este atacabilă cu recurs, în termen de 30 zile de la comunicare.

Prin decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, s-a constatat ca sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională, astfel încât, în condiţiile prorogării aplicării, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., s-a statuat că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României (20.07.2017), în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ulterior, prin decizia nr. 52/18.06.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609/17.07.2018 (în interiorul termenului de declarare a recursului, de 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Prin considerentele deciziei nr. 454 din data de 04.07.2018, Curtea Constituţională a României a reţinut, în esenţă, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa să se pronunţe în legătură cu efectele deciziei Curţii Constituţionale sau să dea dezlegări obligatorii care contravin deciziilor Curţii Constituţionale şi că, sub aspectul efectelor deciziei nr. 369/30.05.2017, indiferent de data introducerii cererii formulate sub imperiul noului C. proc. civ., hotărârea judecătorească privind cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv devine susceptibilă de recurs, dacă a fost pronunţată după publicarea deciziei Curţii Constituţionale.

Statuările diferite din cuprinsul deciziilor anterior menţionate au fost de natură a crea o situaţie incertă în ceea ce priveşte efectul concret al deciziei nr. 369/2017, astfel că, la data de 18 decembrie 2018, Curtea Constituţională a României a pronunţat decizia nr. 874, prin care a constatat că dispoziţiile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale.

Însă împrejurarea că la data de 9 iulie 2018, când decizia atacată a fost comunicată recurenţilor - reclamanţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţase decizia nr. 52 din 18.06.2018 nu poate fi considerată o împiedicare a părţii în exercitarea căii de atac a recursului, astfel cum susţin aceştia.

În nenumărate alte cauze, circumscrise aceluiaşi context juridic, părţile interesate şi-au conservat dreptul la formularea căii de atac şi au dat dovadă de diligentă, declarând recurs împotriva hotărârilor pronunţate în apel, chiar şi în situaţia în care o asemenea cale de atac era prohibită (fie prin dispozitivul hotărârii atacate, fie prin interpretarea conferită de decizia nr. 52 din 18.06.2018 a Înaltei Curţi în privinţa deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României), respectivele părţi formulând, ulterior introducerii căii de atac, apărări şi excepţii procesuale sub acest aspect, inclusiv excepţii de neconstituţionalitate, în sprijinul declarării recursului ca fiind admisibil.

Împrejurările descrise de recurenţi nu se circumscriu unor "motive temeinic justificate", de tipul celor avute în vedere de textul art. 186 C. proc. civ., deoarece ele nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea unei căi de atac, părţile având obligaţia de a manifesta un comportament procesual activ şi diligent în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a recursului, cu atât mai mult cu cât aceasta era expres indicată în dispozitivul deciziei atacate.

Cu privire la termenul de recurs, dispoziţiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că acesta "este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin raportare la aceste texte legale, instanţa supremă constată că decizia pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi la 9 iulie 2018, astfel că termenul de recurs de 30 zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., s-a împlinit în ziua de 9 august 2018.

Cum recurenţii-reclamanţi au formulat cererea de recurs la data de 16 octombrie 2018, rezultă că recursul a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului de 30 de zile prescris de lege, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care sancţionează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecinţa fiind aceea a pierderii de către recurenţi a dreptului de le fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurenţii - reclamanţi şi, totodată, va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1140A din 04 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenţii-reclamanţi A. şi B..

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1140A din 04 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2019.