Conflict of jurisdiction over salary reclassification claims by judges against home court and superior appellate court

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

I. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă sub nr. x/2019, la data de 21.02.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. şi Y. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună reîncadrarea acestora şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015), începând cu 1.12.2015 şi obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

La termenul de judecată din data de 21 mai 2019, Tribunalul Prahova a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., T., U., V., P., Q., R., S. - judecători, în prezent, în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv W. - pensionată la data de 23.04.2018, X. - pensionată la data de 04.09.2017, Y. - pensionată la data de 15.09.2016, în cauza iniţială, Tribunalul Prahova rămânând învestit doar cu demersul judiciar iniţiat de reclamantul Z..

În consecinţă, pentru reclamanţii din prezenta cauză s-a format dosarul nr. x/2019, în care Tribunalul Prahova a pronunţat sentinţa civilă nr. 1191 din 21 mai 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea hotărârii de declinare, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., precum şi Decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016.

S-a reţinut că reclamanţii, cu excepţia reclamantelor W. şi X., care sunt pensionate, sunt judecători la Curtea de Apel Bucureşti, nedesfăşurându-şi activitatea în cadrul Tribunalului Bucureşti, instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.

II. Dosarul a fost înregistrat la data de 30 mai 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2019.

La data de 7 iunie 2019, reclamanţii au invocat excepţia de necompetenţă materială, raportat la textul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, aplicabil cauzei potrivit art. 24 din C. proc. civ., şi au solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentinţa civilă nr. 4293 din 23 iulie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială în cauza formulată de reclamanţi şi, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în coroborare cu art. 127 alin. (1) şi (21) din C. proc. civ., a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova. Tribunalul Bucureşti a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că parte din reclamanţi au calitatea de judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, iar altă parte sunt în prezent judecători aflaţi în pensie.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărui circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea,"

Potrivit art. 21 din C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 310/2018, text în vigoare începând cu data de 21 decembrie 2018:

"Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Având în vedere că în cauză este pârâtă şi instanţa la care îşi desfăşoară activitatea parte din reclamanţi, respectiv Curtea de Apel, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi, în temeiul art. 132 alin. (1) si 3 din C. proc. civ., în coroborare cu art. 127 alin. (1) şi (21) din C. proc. civ., a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova.

III. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Prahova competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reţine că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă sub nr. x/2019, la data de 21 februarie 2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., T., U., V., P., Q., R., S., judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi W., X. şi Y., judecători pensionaţi, au chemat în judecată pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, TRIBUNALUL BUCUREŞTI ŞI CURTEA DE APEL BUCUREŞTI solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariale.

La termenul de judecată din data de 21 mai 2019, Tribunalul Prahova a dispus disjungerea cererii reclamanţilor, aceasta fiind înregistrată separat pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2019.

Acţiunea reclamanţilor are caracterul unui conflict de muncă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, derogatorii de la dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, pentru determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

În consecinţă, în lumina dispoziţiilor textului de lege anterior menţionat, coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., rezultă că, pentru situaţia în care salariatul are calitatea de reclamant, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului.

Pe de altă parte, în considerarea calităţii de judecător la Curtea de Apel Bucureşti, deţinute de cea mai mare parte a reclamanţilor, Înalta Curte constată că, având în vedere data înregistrării acţiunii (21 februarie 2019), sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., în forma modificată, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.

Aceasta deoarece, potrivit prevederilor art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare.

Textul actual al art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. dispune:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Or, în speţă, se constată că reclamanţii funcţionează, în marea lor majoritate, ca judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, din a cărei rază teritorială face parte instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării pe fond a cererii (Tribunalul Bucureşti) şi căreia, totodată, i-ar reveni competenţa de soluţionare a unui eventual apel formulat în cauză.

Prin urmare, reclamanţii au sesizat Tribunalul Prahova cu respectarea competenţei facultative reglementate de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării acţiunii, astfel încât, văzând dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2019.