Negative jurisdictional conflict resolved: Tribunal Caraș-Severin retains salary recalculation suit by prosecutors.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling that the Tribunal Caraș-Severin has jurisdiction to hear the case, thereby prevailing over the Tribunal Mehedinți. The underlying dispute is a labor conflict brought by prosecutors against the Public Ministry and various prosecutor’s offices, seeking recalculation and payment of salary indemnities based on sectoral reference values increased by percentages under O.G. 13/2008 and Law No. 293/2015, for specific periods. The case was initially filed at Tribunal Caraș-Severin, which declined territorial jurisdiction in favor of Tribunal Mehedinți, citing Article 127 of the Civil Procedure Code (as a discretionary competence rule for claimants who are judges or prosecutors) and Constitutional Court Decision No. 290/2018; Tribunal Mehedinți, after disjoining one claimant’s action, declined jurisdiction back to Tribunal Caraș-Severin, arguing the claimant was a prosecutor at a lower-level prosecutor’s office and that Article 127 did not apply. The High Court, applying Article 127(1) and (3) of the Civil Procedure Code in light of Constitutional Court Decision No. 290/2018, held that this discretionary competence rule does not apply because the claimant works at a prosecutor’s office attached to a court inferior in grade to the territorially competent tribunal (Tribunal Caraș-Severin) or appellate court (Curtea de Apel Timișoara). Instead, territorial jurisdiction is governed by Article 210 of Law No. 62/2011, which provides alternative competence at the claimant’s workplace or domicile, and by Article 95(1) of the Civil Procedure Code, vesting jurisdiction in the tribunals. Consequently, the court definitively established jurisdiction in favor of Tribunal Caraș-Severin.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 din C. proc. civ, art. 123 alin. (3) din C. proc. civ, art. 139 alin. (5) din C. proc. civ, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved: Tribunal Caraș-Severin retains salary recalculation suit by prosecutors: The underlying dispute is a labor conflict brought by prosecutors against the Public Ministry and various prosecutor’s offices, seeking recalculation and payment of salary indemnities based on sectoral reference values increased by percentages under O.G. 13/2008 and Law No. 293/2015, for specific periods. The case was initially filed at Tribunal Caraș-Severin, which declined territorial jurisdiction in favor of Tribunal Mehedinți, citing Article 127 of the Civil Procedure Code (as a discretionary competence rule for claimants who are judges or prosecutors) and Constitutional Court Decision No. 290/2018; Tribunal Mehedinți, after disjoining one claimant’s action, declined jurisdiction back to Tribunal Caraș-Severin, arguing the claimant was a prosecutor at a lower-level prosecutor’s office and that Article 127 did not apply. The High Court, applying Article 127(1) and (3) of the Civil Procedure Code in light of Constitutional Court Decision No. 290/2018, held that this discretionary competence rule does not apply because the claimant works at a prosecutor’s office attached to a court inferior in grade to the territorially competent tribunal (Tribunal Caraș-Severin) or appellate court (Curtea de Apel Timișoara). Instead, territorial jurisdiction is governed by Article 210 of Law No. 62/2011, which provides alternative competence at the claimant’s workplace or domicile, and by Article 95(1) of the Civil Procedure Code, vesting jurisdiction in the tribunals. Consequently, the court definitively established jurisdiction in favor of Tribunal Caraș-Severin.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied to settle the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş - Severin, secţia I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CARAŞ-SEVERIN solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la calcularea, pentru perioada 9.04.2015-31.11.2015, a indemnizaţiei lunare de încadrare/salariu de bază, după caz, raportat la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 faţă de valoarea de referinţă sectorială care a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale, urmare a majorării cu procentul de 4%, prevăzut de O.G.. 13/2008 şi calcularea pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017 a indemnizaţiei de încadrare/salariu de bază, după caz, raportate la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON faţă de valoarea de referinţă sectorială care a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale, urmare majorării cu 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, faţă de reclamanţii A., B., C., G., D., O., F., E., K., la calcularea pentru perioada 15.07.2017-31.12.2017 a indemnizaţiei de încadrare/salariu de bază, după caz, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON faţă de valoarea de referinţă sectorială care a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale, urmare majorării cu 4% şi 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 faţă de reclamantul H., la calcularea pentru perioada 1.06.2017-31.12.2017 a indemnizaţiei de încadrare/salariu de bază, după caz, raportate la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON faţă de valoarea de referinţă sectorială care a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale, urmare majorării cu 4% şi 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 faţă de reclamantul I., la calcularea pentru perioada 24.07.2017-31.12.2017 a indemnizaţiei de încadrare/salariu de bază, după caz, raportate Ia o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON faţă de valoarea de referinţă sectorială care a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale, urmare majorării cu 4% şi 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 faţă de reclamantul J., la calcularea, pentru perioada 9.04.2015-31.11.2015, a indemnizaţiei lunare de încadrare/salariu de bază, după caz, raportate Ia valoarea de referinţă sectorială de 421,36 faţa de valoarea de referinţă sectorială care a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale, urmare majorării cu procentul de 4% prevăzut de O.G.. 13/2008 şi calcularea pentru perioada 1.12.2015-5.10.2016, a indemnizaţiei de încadrare/salariu de bază, după caz, raportate la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON faţă de valoarea de referinţă sectorială care a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale, urmare majorării cu 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 faţă de reclamantul N., la calcularea, pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015, a indemnizaţiei lunare de încadrare/salariu de bază, după caz, raportate la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 faţă de valoarea de referinţă sectorială care a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale, urmare majorării cu procentul de 4% prevăzut de O.G.. 13/2008 şi calcularea pentru perioada 1.12.2015-31.12.2015 a indemnizaţiei de încadrare/salariu de bază, după caz, raportate la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON faţă de valoarea de referinţă sectorială care a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale, urmare majorării cu 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 faţă de reclamanta M., calcularea pentru perioada 22.12.2017-31.12.2017 a indemnizaţiei de încadrare/salariu de bază, după caz, raportate la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON faţă de valoarea de referinţă sectorială care a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor salariale, urmare majorării cu 4% conform O.G.. 13/2008 şi cu 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 pentru reclamantul L., obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, a diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cuvenite potrivit pct. 1-7 pe 3 ani în urmă în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pe viilor, diferenţe actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, până Ia data plăţii efective.
Prin sentinţa nr. 307 din data de 8 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Caraş - Severin, secţia I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia privind necompetenţa teritorială, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CARAŞ-SEVERIN, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării instanţei, decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, precum şi dispoziţiile art. 123 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.
II. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 16 aprilie 2019, sub nr. x/2018.
La termenul de judecată din data de 31 mai 2019, în baza dispoziţiilor art. 139 alin. (5) din C. proc. civ., instanţa, din oficiu, a dispus disjungerea acţiunii şi formarea de dosare separate, pentru justa soluţionare a cauzei şi pentru o mai bună administrare a probelor.
Urmare a disjungerii, cauza privind pe reclamantul L. a fost reînregistrată sub nr. x/2019.
Prin sentinţa civilă nr. 305/2019 din 21 iunie 2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul L., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CARAŞ-SEVERIN, în favoarea Tribunalului Caraş Severin, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. A fost suspendată judecata cauzei şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în cauzele în care reclamantul/pârâtul are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar, grefier, textul care reglementează competenţa facultativă de soluţionare a cauzei este cel al art. 127 alin. (1), (2) şi 3 din C. proc. civ.
S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (3) Cod procedură, pentru a atrage competenţa uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află parchetul la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, este necesar ca acesta să aibă calitatea de procuror, iar la data formulării acţiunii să îşi desfăşoare activitatea în cadrul parchetului instanţei.
În ceea ce îl priveşte pe reclamant, tribunalul a apreciat că în mod corect a fost introdusă acţiunea la Tribunalul Caraş-Severin, având în vedere interpretările obligatorii date sintagmei "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", conform deciziei în interesul legii nr. 7/2016, întrucât reclamantul este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa, iar instanţa competentă teritorial se stabileşte conform art. 127 alin. (3) coroborat cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., noţiunea de instanţă la care procurorul îşi desfăşoară activitatea fiind interpretată restrictiv.
Totodată, Tribunalul Mehedinţi a menţionat că din actele dosarului nu rezultă opţiunea reclamantului procuror în sensul sesizării Tribunalului Mehedinţi cu judecarea acţiunii deduse judecăţii, prin procedeul adoptat de Tribunalul Caraş-Severin încălcându-se principiul disponibilităţii, reglementat de art. 9 C. proc. civ., principiu care guvernează procesul civil.
III. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Caraş-Severin competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Se reţine că, prin cererea de chemare în judecată introdusă iniţial pe rolul Tribunalului Caraş-Severin şi înregistrată sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CARAŞ-SEVERIN, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariale.
Ulterior admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Caraş-Severin şi declinării competenţei de soluţionare a cauzei către Tribunalul Mehedinţi, cererea reclamantului L. a fost disjunsă din dosarul nr. x/2018, fiind înregistrată separat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. x/2019.
Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş - Severin la data de 16 noiembrie 2018, anterior modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, în cauză fiind incidente dispoziţiile C. proc. civ. în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.:
"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea*), va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
……………………………………………………………………………………….
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Prin Decizia nr. 290/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., este neconstituţională.
Curtea Constituţională a reţinut că limitarea sferei de aplicare a competenţei facultative la instanţa la care îşi desfăşoară efectiv activitatea reclamantul judecător nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situaţiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăţi.
De asemenea, în conţinutul Deciziei nr. 290/2018 s-a făcut referire şi la faptul că legiuitorul nu a intervenit, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 558 din 16 octombrie 2014, nici prin modificarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi şi a art. 145 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., nici prin adaptarea art. 127 din C. proc. civ.. Prin decizia menţionată se reţinuse, în esenţă, că, în ceea ce priveşte imparţialitatea obiectivă a judecătorului, dată de calitatea reclamantului de judecător la curtea de apel, deci la o posibilă instanţă de control judiciar, strămutarea la altă instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că se poate prezuma că acestea vor exista la orice instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.
Prin urmare, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., interpretat în lumina deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, impune ca analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusa cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier), să aibă în vedere nu numai instanţa la care funcţionează acesta, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă, dată fiind posibilitatea exercitării cailor de atac.
În cauza de faţă, reclamantul este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa, iar litigiul dedus judecăţii are caracterul unui conflict de muncă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care se soluţionează în primă instanţă de tribunal (Legea nr. 62/2011).
În mod diferit faţă de ambele instanţe aflate în conflict, Înalta Curte apreciază că, în raport de această calitate a reclamantului, în cauză nu îşi găseşte aplicarea competenţa facultativă prevăzută de textul art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., întrucât acesta îşi desfăşoară activitatea la o unitate de parchet de pe lângă o instanţă inferioară în grad faţă de instanţa care ar fi fost competentă teritorial să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată (Tribunalul Caraş Severin) sau asupra cererii de apel (Curtea de Apel Timişoara).
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, dreptul comun în materie, cererile având ca obiect conflicte de muncă se adresează "instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."
Se reţine că, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, normă specială intrată în vigoare ulterior Codului muncii, s-a realizat o derogare de la prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, în legătură cu competenţa de soluţionare a litigiilor de muncă în care reclamant este angajatul, fiind reglementată o competenţă alternativă în favoarea instanţei de la locul de muncă sau a instanţei de la domiciliul reclamantului.
În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., aparţine tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru situaţia în care salariatul are calitatea de reclamant.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi având în vedere faptul că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Caraş Severin, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2019.