Annulment of shareholder resolution and damages upheld after appeal quashed as insufficiently stamped.

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, sub nr. x/2015 din 8.07.2015, reclamantul A., în nume propriu şi în calitate de asociat şi administrator al B. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii C., B. S.R.L. (conf.art. 132 alin. (5) L 31/1990 - pentru constatare nulitate absolută hotărâre AGA); D. S.R.L., E. şi F. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună următoarele: nulitatea absolută a hotărârii adunării Generale a asociaţilor B. S.R.L. - nr. 15/18.02.2010 (nr. menţiune Reg. Com. 4807/18.02.2010) hotărâre prin care s-a majorat capitalul social al societăţii, în temeiul art. 196 coroborat cu art. 132 alin. (3) Legea 31/1990; menţionarea hotărârii judecătoreşti definitive în Registrul Comerţului şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial, în temeiul art. 132 alin. (10) Legea 31/1990; obligarea în solidar a celor 4 pârâţi: C., D. S.R.L., E., F., la plata sumei de 279000 Euro, conform art. 998, 999, 1003 vechiul C. civ. în subsidiar, la capătul de cerere nr. x, în situaţia în care nu se va admite şi repararea prejudiciului, se solicită obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 279.000 euro + dobânda legală calculată de la data la care reclamantul a virat banii în contul B. S.R.L. (cu titlu de majorare capital social) şi pana la data restituirii efective a sumei de către pârâţi; în ce îl priveşte pe pârâtul C., cu referire la capetele 3 si 4, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile vechiul C. civ. referitoare la mandat (art. 1532-1559) şi ale Codului Comercial (art. 374-391); obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata reprezentând judiciare de timbru, onorarii de experţi si onorarii de avocaţi.

Prin sentinţa nr. 1873 din data de 22.09.2017 Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâţi prin întâmpinare, a admis acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGA nr. 15/18.02.2010, a obligat pârâţii, în solidar, la plata sumei de 279000 Euro, cu dobânda legală, de la data efectuării vărsământului în contul B. S.R.L. şi până la data restituirii efective, a obligat pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 37040,34 RON şi a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău în vederea efectuării menţiunilor.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii E., F., şi D. S.R.L..

Prin decizia nr. 304 din 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de apelanţii pârâţi E., F., şi D. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 1873 din data de 22.09.2017 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâta Societatea B. S.R.L. şi reclamantul A.. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceştia, ca neîntemeiată. A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât C., împotriva sentinţei nr. 1873 din data de 22.09.2017 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva deciziei nr. 304 din 5 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii E., în nume propriu şi în calitate de administrator al S.C. D. S.R.L., S.C. D. S.R.L., C. şi F..

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Înalta Curte, la termenul din 3.10.2019, a luat în examinare cu prioritate excepţia insuficientei timbrări a recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (2) reţinând următoarele:

Recurenţii au ataşat cererii de recurs o taxă judiciară de timbru în valoare de 8159 RON . Prin rezoluţia din data de 3 octombrie 2018 li s-a pus în vedere recurenţilor să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 204,44 RON sub sancţiunea anulării cererii de recurs, obligaţie neîndeplinită până la data stabilită pentru soluţionarea recursului.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru s-a statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de considerentele reţinute, constatând că recursul a fost insuficient timbrat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de completare a timbrajului potrivit menţiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 3 octombrie 2018, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o nici pentru termenul de judecată din 3 octombrie 2019, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâţii E., în nume propriu şi în calitate de administrator al S.C. D. S.R.L., S.C. D. S.R.L., C. şi F. împotriva deciziei nr. 304 din 5 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.