Jurisdiction for challenge to enforcement where specific performance is sought vs. title interpretation in post-Labour Code cases

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare formulată la data de 03.08.2018, înregistrată sub nr. x/2018 la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat admiterea cererii de suspendare şi, în consecinţă, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, să se constate că a intervenit prescripţia dreptului intimatei de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 1954/31.03.2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2007, anularea executării silite iniţiate de Biroul Executorului Judecătoresc "B." în dosarul nr. x/2018, anularea somaţiei din 16.07.2018 şi a încheierii din 16.07.2018 emisă în dosarul nr. x/2018 şi anularea încheierii din 22.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 1009 din 15.02.2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a calificat prezenta contestaţie la executare, pe de o parte, drept o contestaţie la titlu (în ceea ce priveşte motivul de contestaţie nr. VI, privind incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 330/2009, din punctul de vedere al lămuririi întinderii şi a aplicării titlului executoriu hotărâre judecătorească), iar, pe de altă parte, drept o contestaţie la executarea propriu-zisă (în ceea ce priveşte restul motivelor de contestaţie).

A admis excepţia invocată din oficiu a necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect contestaţie la executare, privind pe contestatorul Ministerul Publi -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu intimata A. în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, toate acestea în acord cu dispoziţiile art. 714 alin. (3) teza I coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

În fundamentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, prin prisma excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţa a reţinut că prezenta cerere are ca obiect contestaţie la executare, pe de o parte, contestaţie la titlu - în raport de motivul de contestaţie nr. VI, privind incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 330/2009, prin care, în esenţă, se solicită lămurirea întinderii şi a aplicării titlului executoriu hotărâre judecătorească pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale (contestatorul susţinând că plata drepturilor salariale stabilite prin titlul executoriu trebuia şi a fost efectuată doar până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 330/2009, iar şi nu după acest moment, aspect a cărui analiză implică o lămurire a întinderii şi a aplicării titlului executoriu însuşi).

Pe de altă parte, prezenta cerere are ca obiect contestaţie la executarea propriu-zisă, în ceea ce priveşte restul motivelor de contestaţie, toate acestea aferent executării silite care face obiectul dosarului de executare deschis la iniţiativa intimatei A., la data de 18.06.2018, sediul debitorului (contestatorul din prezenta cauză) Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind situat în sector 5, Bucureşti.

1. În ceea ce priveşte contestaţia la executare propriu-zisă, instanţa a reţinut că la momentul începerii executării silite, marcate prin înregistrarea cererii creditorului la executorul judecătoresc (18.06.2018), debitorul avea sediul în sector 5, Bucureşti, când erau în vigoare dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe (publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar "instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Iar aceasta, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ. (2010), "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare (s.n.), potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", dispoziţii destinate asigurării previzibilităţii legii civile, creditorul întemeindu-se atunci când solicită începerea executării silite pe anumite dispoziţii din materia executării silite, având în vedere, totodată, şi dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. (2010), potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Pe cale de consecinţă, fiind aplicabile dispoziţiile din C. proc. civ. (2010), cu modificările aduse prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe (publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), prin raportare la data sesizării organului de executare de către creditor, determinarea instanţei competente a soluţiona contestaţia la executare propriu-zisă, şi anume, a instanţei de executare, se face prin aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. - care este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, adică Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

2. În schimb, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte contestaţia la titlu, determinarea instanţei competente a o soluţiona se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 alin. (3) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută", adică Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În privinţa instanţei competente a soluţia prezenta acţiune civilă, formată din două cereri principale (contestaţie la executarea propriu-zisă şi contestaţie la titlu), cereri între care există o strânsă legătură, instanţa a reţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât, instanţa competentă a soluţiona prezenta contestaţie la executare este Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Dosarul a fost înregistrat la data de 10.04.2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub numărul x/2019.

Prin sentinţa nr. 1711/2019 din 27 iunie 2019, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Dolj, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă si a înaintat prezenta cauză la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare a conflictului, a suspendat din oficiu judecata cauzei.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut următoarele:

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut că partea contestatoare nu a solicitat lămurirea întinderii şi a aplicării titlului executor (hotărâre judecătorească pronunţată în materia conflictelor de muncă), ci a solicitat expres anularea actelor de executare, precum şi că apărările invocate în considerentele contestaţiei sunt incidente la executare fiind lămurite prin încheierea din 20.02.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia nr. 272/2017 a CA Craiova.

Din analiza dispoziţiilor art. 622 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., rezultă că, deşi procedura executării silite este specifică fazei de executare silită, iar dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Cu alte cuvinte, în condiţiile în care dispoziţiile art. 712 C. proc. civ. reglementează că "(1)Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar art. 714 C. proc. civ. arată că se introduce contestaţia la instanţa de executare, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin contestaţia la executare contestatorul a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună admiterea cererii de suspendare şi, în consecinţă, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, să se constate că a intervenit prescripţia dreptului intimatei de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 1954/31.03.2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2007, anularea executării silite iniţiate de Biroul Executorului Judecătoresc "B." în dosarul nr. x/2018, anularea somaţiei din 16.07.2018 şi a încheierii din 16.07.2018 emisă în dosarul nr. x/2018 şi anularea încheierii din 22.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Se reţine că, în condiţiile în care pretenţia concretă dedusă judecăţii este reprezentată de solicitarea expresă a contestatorului privind anularea actelor de executare şi nu de o cerere referitoare la lămurirea întinderii şi a aplicării titlului executoriu, în speţă ne aflăm în prezenţa unei contestaţii la executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar, în conformitate cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Înalta Curte reţine că instanţa competentă se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, care, în speţă, circumstanţiază situaţia specifică unei contestaţii la executare, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa de executare.

Cum sediul debitorului se află în Bucureşti, iar determinarea instanţei competente a soluţiona contestaţia la executare se face prin aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului.

Prin urmare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă de executare în înţelesul legii, este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2018 al B.E.J. B., cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.