Territorial jurisdiction for salary claims by auxiliary judicial staff under Art. 127 CPC in conflicts between public prosecutorates and courts
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Ialomița County Court, Civil Section, which now holds exclusive territorial competence. The dispute involved a group of specialized auxiliary personnel (clerks) at various prosecutor's offices in the Constanta appellate district seeking reclassification and salary recalculations, including specific percentage increases under emergency ordinances and labor laws, against the Public Ministry and related prosecutorates. The Constanta County Court initially declined jurisdiction based on Article 127(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, arguing the defendants' status rendered it incompetent, while the Ialomița County Court also declined, claiming the action was a labor conflict under Law no. 62/2011 where the plaintiff's workplace jurisdiction applied. The Supreme Court ruled that because a defendant (the Constanta County Prosecutor's Office) is a party to the lawsuit, the special jurisdictional rules of Article 127(1), (2¹), and (3) of the Civil Procedure Code are triggered, prohibiting the Constanta court from hearing the case; instead, jurisdiction lies with a court of the same degree located in a neighboring appellate district, specifically Ialomița, which falls within the Bucharest Court of Appeal's circumscription, adjacent to Constanta.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for salary claims by auxiliary judicial staff under Art. 127 CPC in conflicts between public prosecutorates and courts: The dispute involved a group of specialized auxiliary personnel (clerks) at various prosecutor's offices in the Constanta appellate district seeking reclassification and salary recalculations, including specific percentage increases under emergency ordinances and labor laws, against the Public Ministry and related prosecutorates. The Constanta County Court initially declined jurisdiction based on Article 127(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, arguing the defendants' status rendered it incompetent, while the Ialomița County Court also declined, claiming the action was a labor conflict under Law no. 62/2011 where the plaintiff's workplace jurisdiction applied. The Supreme Court ruled that because a defendant (the Constanta County Prosecutor's Office) is a party to the lawsuit, the special jurisdictional rules of Article 127(1), (2¹), and (3) of the Civil Procedure Code are triggered, prohibiting the Constanta court from hearing the case; instead, jurisdiction lies with a court of the same degree located in a neighboring appellate district, specifically Ialomița, which falls within the Bucharest Court of Appeal's circumscription, adjacent to Constanta.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes the specific territorial competence for the Ialomița Court to resolve the negative conflict of jurisdiction between the two competing courts.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 11.01.2019 sub nr. x/2019, reclamanţii, având calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârşova, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, au solicitat reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate, prin includerea procentului de 8,5% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4%+ 4,5%+ 10%, rezultând astfel VRS de 484,18 RON şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acţiunii până la plata efectivă a sumelor cuvenite.
Pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) şi de decizia nr. 7/2016 a ICCJ.
Pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 1133 din 3 mai 2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, invocată de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârşova.
După evocarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 11.01.2019), instanţa a reţinut că prin decizia nr. 7/2016 pronunţată de ICCJ în recurs în interesul legii, s-a stabilit că art. 127 alin. (1) şi (3) trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.
S-a reţinut că în cauza de faţă, astfel cum reiese din anexa cererii de chemare în judecată, o parte din reclamanţi au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată în comun de către toţii reclamanţii dintre care unii au calitate de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, precum şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3), aşa cum au fost interpretate prin decizia nr. 7/2016 pronunţată de ICCJ în recurs în interesul legii, s-a reţinut că Tribunalul Constanţa nu este competent teritorial pentru judecarea cererii.
Dosarul astfel declinat a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomiţa, sub nr. x/2019.
În urma disjungerii cauzei cu privire la reclamanţii care au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului pe de lângă Judecătoria Constanţa, Parchetului pe de lângă Judecătoria Hârşova, Parchetului pe de lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului pe de lângă Judecătoria Mangalia din dosarul nr. x/2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, sub nr. x/2019.
Prin sentinţa civilă nr. 806/F din 12 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. prin moştenitor GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa în favoarea Tribunalul Constanţa; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Ialomiţa şi Tribunalului Constanţa; a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În fundamentarea acestei hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
După evocarea dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi a prevederilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., s-a reţinut că potrivit deciziei nr. 7/2016 pronunţată de ÎCCJ în soluţionarea unu recurs în interesul legii "Art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti."
Instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului pe de lângă Judecătoria Constanţa, Parchetului pe de lângă Judecătoria Hârşova, Parchetului pe de lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului pe de lângă Judecătoria Mangalia aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată şi din tabelele ataşate acesteia.
Prin acţiunea promovată solicită acordarea unor drepturi salariale într-un cuantum mai mare decât cel aflat în plată. Prin urmare, suntem în prezenţa unui conflict individual de muncă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliile sau locul de muncă reclamanţii.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. enunţate mai sus ar fi necesar ca prezenta acţiune să fie de competenţa instanţei corespunzătoare în grad parchetului la care îşi desfăşoară activitatea (Judecătoria Hârşova, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Mangalia, Judecătoria Medgidia) sau a unei instanţe inferioare acesteia. În cauza de faţă, competenţa de soluţionare aparţine unei instanţe superioare în grad celei la care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, respectiv Tribunalul Constanţa având în vedere dispoziţiile art. 210 din legea dialogului social 62/2011. Prin urmare, în cazul reclamanţilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar acţiunea este de competenţa instanţei superioare celei la care funcţionează, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074 din 18.12.2018, aplicabil litigiului având în vedere data începerii procesului (11.01.2019):
"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Pornind de la aceste de lege, Înalta Curte reţine că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului pe de lângă Judecătoria Constanţa, Parchetului pe de lângă Judecătoria Hârşova, Parchetului pe de lângă Judecătoria Medgidia, Parchetului pe de lângă Judecătoria Mangalia, iar pârâţii chemaţi în judecată sunt Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Având în vedere că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt aplicabile atât în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, cât şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, rezultă că atunci când parchetul de pe lângă instanţa competentă, potrivit legii, are calitatea de parte în proces devine incident unul dintre cazurile de competenţă teritorială facultativă.
Trebuie amintit şi că, prin decizia nr. 7/2016 pronunţată de ICCJ în recurs în interesul legii, s-a stabilit că art. 127 alin. (1) şi (3) trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.
În aceste condiţii, sesizarea Tribunalului Constanţa de către reclamanţi s-a făcut cu nerespectarea art. 127 alin. (1), raportat la alin. (2)1 şi 3 C. proc. civ., întrucât calitatea de pârât a Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa exclude competenţa de soluţionare a cauzei de către această instanţă.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.
De vreme ce Curtea de Apel Bucureşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Ialomiţa, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Constanţa, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Constanţa, rezultă că Tribunalul Ialomiţa este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1), (2)1 şi 3, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.