Negative jurisdictional conflict resolved: Topoloveni Court competent in unpaid accommodation claim.

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 11.01.2019, la Judecătoria Topoloveni, reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul în comuna Oarja, judeţul Argeş, a solicitat, utilizând procedura specială prevăzută pentru cererile cu valoare redusă, obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L., cu sediul în municipiul Braşov, la plata sumei de 1819 RON, reprezentând contravaloarea cazării unui grup de muncitori la pensiunea A..

Analizând cu prioritate excepţia de necompetenţă teritorială, în raport de obiectul acţiunii şi de sediul pârâtei, instanţa a considerat că aceasta este întemeiată, astfel că, prin sentinţa civilă 265/2019, Judecătoria Topoloveni a declinat competenţa de soluţionare a cauzei înregistrate pe rolul acestei instanţe sub numărul x/2019, în favoarea Judecătoriei Braşov.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 107 C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul." şi că art. 113 C. proc. civ. reglementează competenţa teritorială alternativă.

Întrucât în speţa de faţă nu s-a demonstrat existenţa vreunei ipoteze din cele prevăzute la art. 113 C. proc. civ. şi ţinând seama de sediul societăţii pârâte, care se află în municipiul Braşov, de art. 107 C. proc. civ. şi de prevederile H.G. nr. 337/1993, instanţa a admis excepţia şi a dispus declinarea competenţei sale teritoriale în favoarea Judecătoriei Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 5790 din 19 iunie 2019, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, invocată de instanţă, din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de valoarea redusă formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Topoloveni; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

În fapt, la data de 11.01.2019 reclamanta a investit Judecătoria Topoloveni cu o cerere de valoare redusă prin care reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 1819 RON.

După redarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 129 din acelaşi cod, instanţa a reţinut, interpretând per a contrario dispoziţiile alineatului al treilea al textului precizat, că în cauza pendente competenţa este una de ordine privată, iar reclamanta a făcut o alegere de competenţă în baza art. 116 C. proc. civ.

Fiind o competenţă de ordine privată, instanţa nu avea căderea de a o invoca din oficiu, singura în măsură să o invoce, fiind pârâta. Instanţa, în lipsa unei întâmpinări, avea obligaţia de a se declara competentă raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., s-a mai reţinut.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Topoloveni competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că Judecătoria Topoloveni a fost învestită cu o cerere de valoare redusă al cărei obiect îl constituie obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L., cu sediul în municipiul Braşov, la plata sumei de 1819 RON, reprezentând contravaloarea cazării unui grup de muncitori la pensiunea A., deci cu o acţiune personală.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică sau privată, cea de ordine publică circumscriindu-se cazurilor încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, ale încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad, precum şi ale încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, în toate celelalte cazuri necompetenţa fiind de ordine privată.

În raport de aceste precizări, se constată că în speţă se pune în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, care se supune dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Întrucât aceste norme sunt de competenţă teritorială relativă, nesocotirea lor putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

Se reţine că în speţă, dispoziţiile art. 131 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Judecătoria Topoloveni trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

Înalta Curte apreciază că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Topoloveni s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale anterior evocate.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.