Annulment of credit contract decisions following withdrawal of action and consent under Article 406 CPC

Asupra cererilor de recurs, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 29 iulie 2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat:

1. să se constate caracterul abuziv şi nulitatea clauzelor din convenţia de credit nr. x/16.08.2007, respectiv art. 4.1, 4.3, 4.4, 4.5, 4.6, 4.11 lit. a) şi b), clauza privind dobânda fiind modificată în raport şi de art. I pct. 1, 2, 3 şi 4 din anexa I pct. 1 şi 2 din Actul adiţional nr. x/21.10.2010;

2. stabilizarea formulei de calcul a dobânzii în raport cu clauza de la art. 4.2, în sensul ca aceasta să fie stabilită prin raportare la indicele LIBOR la 3 luni prin aplicarea unei marje a Băncii de 0 puncte procentuale;

3. obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre formula de calcul a dobânzii pe care a aplicat-o conform graficelor de rambursare şi actului adiţional la contract şi formula a cărei aplicare a fost solicitată de reclamantă, precum şi la plata dobânzii legale aferente şi la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare şi de administrare şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume.

Ca urmare a declinării competenţei prin Sentinţa civilă nr. 14062/15.12.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă, în Dosarul nr. x/2015, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 29.07.2016.

Prin Sentinţa civilă nr. 6871 din 27 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 9 ianuarie 2017.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 2403/A din 20 decembrie 2017, a admis apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei primei instanţe.

A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a constatat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. 4.1 paragraful 2 şi art. 4.3 din Contractul de credit nr. x din 16.08.2007 şi, în consecinţă, nulitatea absolută a acestora, în ce priveşte criteriul referitor la "indicele de referinţă al băncii" stabilit "în funcţie de costul surselor de finanţare şi de evoluţia dobânzii la creditele ipotecare de pe piaţa bancară din România", respectiv "în funcţie de evoluţia indicelui de referinţă stabilit de bancă".

A obligat pârâtele să plătească reclamantei suma reprezentând diferenţa dintre dobânda încasată efectiv în perioada 16.08.2008 - 21.10.2010 şi dobânda de 4,85% pe an, la care se adaugă dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data încasării şi până la data achitării efective.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva Deciziei nr. 2403/A din 20 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au declarat recurs reclamanta A. şi pârâta B. S.A.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., în raport consemnându-se faptul că la 18 octombrie 2018, recurenta-pârâtă B. S.A. a depus o cerere prin care solicită instanţei să ia act de declaraţia de renunţare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., dată în formă autentică de reclamantă şi anexată cererii.

Totodată, recurenta-pârâtă solicită instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să constate renunţarea la cererea de chemare în judecată şi să dispună închiderea dosarului, luând act de acordul recurentei-pârâte faţă de cererea de renunţare.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 7 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, la termenul din 29 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat următoarele:

La 18 octombrie 2018, recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat instanţei să ia act de declaraţia de renunţare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., consemnată prin înscris autentic, anexat cererii şi să pronunţe o hotărâre prin care să constate renunţarea la cererea de chemare în judecată şi să dispună închiderea dosarului, luând act de acordul recurentei-pârâte faţă de cererea de renunţare.

Conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Totodată, de vreme ce renunţarea la judecată în căile de atac va fi făcută evident, după primul termen la care părţile au fost legal citate în prima instanţă, în toate cazurile renunţarea va fi condiţionată de acordul pârâtului.

Constatând că recurenta-pârâtă a depus la dosar declaraţia autentificată a recurentei-reclamante A. cu privire la renunţarea acesteia la judecata cererii de chemare în judecată, potrivit art. 406 C. proc. civ., faţă de manifestarea de voinţă a acesteia, având în vedere şi acordul recurentei-pârâte, conform art. 406 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs şi, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., va luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., va admite recursurile şi va anula în tot hotărârile pronunţate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., şi în consecinţă:

Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. şi de recurenta-pârâta B. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 2403A din 20 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Anulează Decizia civilă nr. 2403A din 20 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Anulează Sentinţa civilă nr. 6871 din 27 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2019.

GGC - NN