Conflict of jurisdiction: Competence at place of contract performance under Art. 113(1)(3) CPC for vehicle repair services

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La Judecătoria Târgovişte a fost înregistrată, sub nr. x/2018, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 16337,12 RON, despre care a arătat că ar reprezenta contravaloare reparaţii la auto cu nr. x, conform facturii nr. x/17.03.2016.

Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgovişte şi a solicitat declinarea în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti; de asemenea, a cerut respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa comercială nr. 32 din 6.02.2019, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă, formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată şi a trimis dosarul instanţei competente.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Târgovişte a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin prisma art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a cererilor părţilor, a înscrisurilor depuse precum şi a dispoziţiilor legale în materie, instanţa a apreciat că prezenta cerere de chemare în judecată este numai de competenţa sediului pârâtei (conform art. 107 C. proc. civ.) şi că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile privind competenţa alternativă (art. 113 alin. (1) punctul 3 C. proc. civ.), concluzie care se impune întrucât nu s-a făcut dovada că, în cadrul unui contract încheiat între părţile dosarului de faţă, s-ar fi indicat un loc al executării obligaţiilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 21.02.2019, păstrând numărul unic de dosar.

La primul termen de judecată, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pe care a admis-o, iar prin sentinţa civilă nr. 3520 din 10 aprilie 2019, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. în favoarea Judecătoriei Târgovişte, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea cu care a învestit Judecătoria Târgovişte reclamanta a dedus judecăţii o cerere cu caracter personal patrimonial, urmărind angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei în sensul obligării acesteia la plata unei prestaţii pretins a fi fost efectuate în beneficiul acesteia, respectiv plata contravalorii reparaţiilor unui autoturism aflat în proprietatea pârâtei, efectuate în punctul de lucru - unitatea service aparţinând reclamantei, situată în Târgovişte, Calea x, jud. Dâmboviţa. În condiţiile în care utilizatorul vehiculului a predat reclamantei respectivul vehicul la sediul unităţii service aparţinând reclamantei, menţionate expres în partea introductivă a contractului de reparaţie, este evidentă voinţa comună a cocontractanţilor în sensul prestării serviciilor de reparaţie la respectivul punct de lucru.

Astfel, în raport de locul executării uneia dintre obligaţiile convenite contractual, Judecătoria Târgovişte era una dintre instanţele deopotrivă competente să soluţioneze cererea în primă instanţă, având în vedere disp. art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În aceste condiţii, împrejurarea că pârâta nu are sediul în circumscripţia Judecătoriei Târgovişte devine lipsită de relevanţă, câtă vreme reclamanta sesizase una dintre instanţele competente să soluţioneze cererea, în raport de textul legal evocat.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgovişte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, iar potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 16.337,12 RON, susţinând că aceasta reprezintă contravaloare reparaţii la auto cu nr. x, conform facturii nr. x/17.03.2016.

Astfel, se constată că între părţi s-au desfăşurat raporturi juridice vizând prestarea de către reclamantă de servicii de reparaţie în favoarea pârâtei în baza unui contract de reparaţie.

În speţă, ne aflăm în faţa unei cereri cu caracter personal patrimonial, prin care se urmăreşte angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, constând în plata contravalorii unor reparaţii ale unui autoturism aparţinând acesteia, efectuate în punctul de lucru-unitatea service aparţinând reclamantei, situată în Târgovişte.

Utilizatorul vehiculului a predat autoturismul la sediul unităţii service aparţinând acesteia, sediu menţionat expres în partea introductivă a contractului de reparaţie, astfel că este evidentă voinţa comună a cocontractanţilor în sensul prestării serviciilor de reparaţie la respectivul punct de lucru.

Aşadar, văzând voinţa comună a părţilor, se constată că locul îndeplinirii obligaţiilor se situează pe raza localităţii Târgovişte.

Având în vedere că locul executării obligaţiilor se află pe raza localităţii Târgovişte, concluzie ce se desprinde din circumstanţele relevate de voinţa comună a părţilor, instanţa constată că sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract este alternativă între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa în circumscripţia căreia s-a prevăzut executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, aceste instanţe fiind deopotrivă competente să judece cauza.

Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă şi că, opţiunea reclamantei a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Târgovişte, prin urmare, la instanţa de la locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiilor contractuale, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., opţiune susţinută de prevederile art. 116 din acelaşi cod.

În egală măsură, este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale menţionate şi, având în vedere că locul executării obligaţiilor se află pe raza localităţii Târgovişte, competenţa teritorială a instanţei se determină în raport de opţiunea reclamantei, care a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Târgovişte, fiind la alegerea acesteia sesizarea instanţei de la sediul pârâtei ori sesizarea instanţei prevăzute la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.