Negative conflict of jurisdiction: territorial competence for personal actions based on defendant's domicile and procedural verification of competence

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29.03.2018 sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta A. S.A. SIBIU în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 308,24 RON reprezentând contravaloarea facturilor de apă neachitate de acesta în perioada 11.06.2014 - 07.02.2018, la care să se adauge penalităţile de întârziere de 63,09 RON, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1164 C. civ., art. 1025 şi urm C. proc. civ.

La data de 16.10.2018 a formulat pârâtul B. întâmpinare prin care a invocat cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, instanţă considerată competentă de vreme ce acesta locuieşte în Timişoara din 2010.

La termenul de judecată din 09.01.2019, verificându-şi cu prioritate în temeiul art. 131 C. proc. civ. competenţa de a soluţiona prezenta cerere, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată de pârât, rămânând în pronunţare cu privire la aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 45/2019 din 9 ianuarie 2019, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de către pârât prin întâmpinare; a declinat în favoarea Judecătoriei Timişoara, competenţa de judecare a cererii în pretenţii (cerere de valoare redusă) formulată de S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B. şi a trimis dosarul acestei instanţe pentru competentă soluţionare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Potrivit regulii generale în materia competenţei teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul/sediul pârâtul (art. 107 alin. (1) C. proc. civ.), însă în cazul de faţă reclamanta a ales să introducă acţiunea pe rolul Judecătoriei Sibiu, deşi pârâtul are domiciliul în Municipiul Timişoara, aşa cum reiese din datele cuprinse în actul de identitate, fila x.

În speţa de faţă părţile nu au convenit ca în situaţia ivirii unui litigiu, instanţa de judecata competentă să fie reprezentată de Judecătoria Sibiu, nu au stipulat nici o clauză în acest sens de vreme ce între părţi nici nu a fost încheiat vreun contract.

A reţinut instanţa că, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În speţă, obiectul acţiunii l-a format o cerere în pretenţii (de valoare redusă), deci o acţiune personală pentru care competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, fiind astfel în prezenţa unei competenţe teritoriale de ordine privată. Iar pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepţia de necompetenţă.

Chiar şi privind competenţa din perspectiva art. 121 C. proc. civ., fiind vorba despre un profesionist care a formulat o cerere împotriva unui presupus consumator, şi acest tip de cerere se introduce tot la instanţa de la domiciliul consumatorului, iar acest loc este tot în circumscripţia Judecătoriei Timişoara.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub dosar nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 6438 din 15 mai 2019, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.A. Sibiu în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sibiu; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Regula prevăzută în art. 131 C. proc. civ. este imperativă, sub aspect procesual, în sensul că judecătorul este obligat să verifice şi să stabilească, la primul termen la care părţile sunt legal citate, dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Prin urmare, în cauză, instanţa a constatat că nu este competentă să judece cauza câtă vreme competenţa de solutionare a cauzei a fost câştigată de către o altă instanţă.

Astfel, s-a constatat că prin încheierea din data de 26.09.2018 instanţa s-a declarat competentă general, material si teritorial să soluţioneze prezenta cauză, fiind consemnat în cuprinsul încheierii faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită. Tot astfel, prin întâmpinarea depusă pentru următorul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, pârâtul a invocat exceptia de necompetentă teritorială. Raportat la exceptia invocată, instanţa a dispus prin încheierea din data de 07.11.2018, comunicarea întâmpinării cu solicitarea ca reclamanta să-şi exprime poziţia faţă de excepţia de necompetenţă teritorială invocată. Şi la acest termen de judecată, procedura de citare fiind îndeplinită, instanţa a amânat cauza fără a fi în situaţia de exceptie, respectiv fără a fi necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Timişoara competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că Judecătoria Sibiu a fost învestită cu o acţiune în pretenţii (de valoare redusă), al cărei obiect îl constituie obligarea pârâtului B. la plata sumei de 308,24 RON reprezentând contravaloarea facturilor de apă neachitate de acesta în perioada 11.06.2014 - 07.02.2018, la care să se adauge penalităţile de întârziere de 63,09 RON, deci cu o acţiune personală.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cum acţiunea are ca obiect pretenţii, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte prin raportare la regula de drept comun statuată de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., respectiv, competenţa revine instanţei de la domiciliul pârâtului.

Conform dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., necompetenţa teritorială este de ordine privată, iar potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, în faţa primei instanţe.

Astfel, pârâtul a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, arătând că are domiciliul în localitatea Timişoara.

Verificând cele consemnate în încheierea pronunţată la primul termen de judecată din data de 26.09.2018, se constată că instanţa, având în vedere art. 219 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 153 alin. (1) din acelaşi cod şi, în temeiul art. 153 alin. (2) C. proc. civ., a acordat termen la 7.11.2018 pentru îndeplinirea procedurii de citare a pârâtului şi a prorogat punerea in discuţie a competenţei Judecătoriei Sibiu în judecarea şi soluţionarea cauzei.

Pentru termenul de judecată din data de 7.11.2018, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia de necompetenţă teritorială, iar instanţa a dispus comunicarea întâmpinării cu solicitarea ca reclamanta să-şi exprime poziţia faţă de excepţia de necompetenţă teritorială invocată.

Trebuie menţionat că unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este reprezentat de principiul contradictorialităţii, prevăzut de art. 14 C. proc. civ., iar exigenţa fundamentală a contradictorialităţii impune ca nici o masură să nu fie ordonată de către instanţă înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

Totodată, potrivit art. 206 C. proc. civ., "Întâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel", prin urmare, în respectarea acestor prevederi, a principiului contradictorialităţii şi a principiului respectării dreptului la apărare, instanţa a procedat corect la comunicarea întâmpinării către reclamant.

Este adevărat că, la termenul de judecată din 7.11.2018, procedura de citare a fost legal îndeplinită, însă instanţa nu era în măsură să procedeze la stabilirea competenţei la acel termen în lipsa comunicării întâmpinării către reclamantă şi cu ignorarea unor principii fundamentale ale procesului civil.

Aşa cum s-a arătat, acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei stabilindu-se prin raportare la domiciliul pârâtului.

Pentru identificarea domiciliului persoanei fizice prezintă relevanţă dispoziţiile art. 87 C. civ., conform cărora, "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că pârâtul figurează cu domiciliul în Timişoara, conform menţiunilor din cartea de identitate.

Aşadar, cum pârâtul îşi are domiciliul în localitatea Timişoara, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.