Territorial jurisdiction of auxiliary judicial staff under Art. 127 Code of Civil Procedure when a court is defendant
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Cluj Court of Appeal (Mixed Section) to adjudicate the underlying labor dispute, thereby rejecting the Bihor Court of Appeal's claim that it was the proper forum. The case involved auxiliary judicial staff (clerks) suing the Ministry of Justice, the Ministry of Public Finance, and various courts for salary reclassification and wage differences under Law 284/2010; the dispute triggered a negative conflict after the Bihor Court of Appeal declined jurisdiction in favor of Cluj based on a defendant's exception, and the Cluj Court subsequently declined jurisdiction back to Bihor, citing the defendants' lack of standing to raise the territorial exception. The ICCJ held that Article 127 of the Code of Civil Procedure, a special rule requiring auxiliary judicial staff to sue before a court in a neighboring appellate district when the employer or a court is a party, applies because the Bihor Court of Appeal, a co-defendant, is itself a judicial body. Relying on Constitutional Court Decision No. 290/2018, which interpreted "judge" broadly to include the court as a party to ensure impartiality, the Supreme Court determined that the presence of the Bihor Court as a defendant activated Article 127, making any court in a neighboring appellate district competent; consequently, the Cluj Court of Appeal, being in a district neighboring Bihor, was designated as the territorially competent court.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 C. proc. civ, Art. 127 din C. proc. civ, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ, art. 127 alin. (2) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4; Territorial jurisdiction of auxiliary judicial staff under Art. 127 Code of Civil Procedure when a court is defendant: The case involved auxiliary judicial staff (clerks) suing the Ministry of Justice, the Ministry of Public Finance, and various courts for salary reclassification and wage differences under Law 284/2010; the dispute triggered a negative conflict after the Bihor Court of Appeal declined jurisdiction in favor of Cluj based on a defendant's exception, and the Cluj Court subsequently declined jurisdiction back to Bihor, citing the defendants' lack of standing to raise the territorial exception. The ICCJ held that Article 127 of the Code of Civil Procedure, a special rule requiring auxiliary judicial staff to sue before a court in a neighboring appellate district when the employer or a court is a party, applies because the Bihor Court of Appeal, a co-defendant, is itself a judicial body. Relying on Constitutional Court Decision No. 290/2018, which interpreted "judge" broadly to include the court as a party to ensure impartiality, the Supreme Court determined that the presence of the Bihor Court as a defendant activated Article 127, making any court in a neighboring appellate district competent; consequently, the Cluj Court of Appeal, being in a district neighboring Bihor, was designated as the territorially competent court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe substantive basis cited in the final decision to establish the territorial competence of the Cluj Court of Appeal over the Bihor Court of Appeal.
The procedural rule cited in the decision authorizing the Supreme Court to issue a regulator of competence to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 12.10.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., personal auxiliar de specialitate şi personal conex în cadrul Judecătoriei Marghita, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE reîncadrarea, conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01.01.2011 şi la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare, obligarea pârâtei Curtea de Apel Oradea la emiterea deciziilor de reîncadrare, conform dispoziţiilor Legii 284/2010, începând cu data de 01.01.2011, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 şi până la pronunţarea sentinţei actualizată cu rata inflaţiei, şi acordarea daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiţiei sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
La data de 30.10.2018, la dosarul cauzei, s-a depus cerere de intervenţie la cererea de chemare în judecată, formulată de N., grefier arhivar-personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Marghita în perioada 10.07.2010- 31.07.2017 şi O. grefier-personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Marghita în perioada 16.07.2012- 01.09.2013, în prezent detaşată la Tribunalul Argeş de la Judecătoria Curtea de Argeş, în baza art. 62 şi urm. noul C. proc. civ., prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE reîncadrarea, conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01.01.2011 şi la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare, obligarea pârâtei Curtea de Apel Oradea la emiterea deciziilor de reîncadrare, conform dispoziţiilor Legii 284/2010, începând cu data de 01.01.2011, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 şi până la pronunţarea sentinţei actualizată cu rata inflaţiei, şi acordarea daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiţiei sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
În continuarea cererii de intervenţie au fost reiterate motivele de fapt şi de drept care au fost expuse în cererea de chemare în judecată.
Pârâtul Ministerul Justiţiei prin întâmpinarea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la 12.11.2018, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bihor, având în vedere incidenţa art. 127 şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Oradea, în acest sens fiind şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018 prin care s-a decis că "dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă".
Prin sentinţa civilă nr. 526/LM/2019 pronunţată 04.04.2019 de Tribunalul Bihor, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BIHOR şi CURTEA DE APEL ORADEA în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au calitatea de grefier-personal auxiliar de specialitate si conex in cadrul Judecatoriei Marghita şi că, in temeiul art. 127 alin. (1) si 3 noul C. proc. civ., in limitele declarate constitutionale prin Decizia nr. 290/26.04.2018 pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei, se impune admiterea exceptiei necompetentei teritoriale a Tribunalului Bihor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. dosar x/2018
La termenul de judecată din data de 20.05.2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.
Prin sentinţa civilă nr. 1249/2019 din 27 mai 2019, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Cluj, sectia Mixta si in consecinta: a declinat competenta de solutionare a cererii formulata de reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BIHOR şi CURTEA DE APEL ORADEA, în favoarea Tribunalului Bihor; a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a dispus sesizarea Inaltei Curţi de Casaţie si Justitie in vederea pronuntarii regulatorului de competenta.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea formulata de reclamanti se solicită reîncadrarea lor şi stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare, cererea fiind initial introdusa la instanta competenta material si teritorial in raport de domiciliul si locul de munca al reclamantilor respectiv Tribunalul Bihor.
Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 290/26.04.2018 s-a constatat ca dispozitiile art. 127 alin. (1) si 2 din C. proc. civ. sunt constitutionale in masura in care privesc si instanta de judecata, in calitate de reclamanta/parat.
Totodata s-a mai reţinut că prevederea de la art. 127 C. proc. civ. a fost stabilita in interesul partii reclamante, iar intrucat aceasta parte (grefier- personal auxiliar de specialitate si conex) a inteles sa sesizeze Tribunalul Bihor cu solutionarea cererii sale, instanta nu avea posibilitatea sa invoce din oficiu exceptia de necompetenta teritoriala cu consecinta declinarii competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Cluj, cu atat mai mult cu cat nu se poate justifica vreun criteriu obiectiv pentru care judecatorul sesizat cu solutionarea cererii alege dintre tribunalele din circumscriptia uneia dintre Curtile de Apel invecinate, un tribunal anume si nu altul.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În speţă, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, declanşat de către reclamanţi ce au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Marghita şi că, în cauza de faţă, pârât este atât Tribunalul Bihor, cât şi Curtea de Apel Alba Oradea.
Totodată, constată că, pârâtul Ministerul Justiţiei prin întâmpinarea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la 12.11.2018, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bihor, având în vedere incidenţa art. 127 C. proc. civ. şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018.
În acest context, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1), (2) şi 3 C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze acţiunea reclamanţilor, incidenţa acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de personal auxiliar de specialitate şi conex ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul Judecătoriei Marghita, precum şi de calitatea de pârât a Tribunalului Bihor.
Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Conform celor statuate de Curtea Constituţională, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii.
Astfel, în speţă, calitatea reclamanţilor atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Bihor.
Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin acest text legal sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete, instanţe/parchete civile ori militare.
Trebuie reţinut că prin decizia Curţii Constituţionale s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.
În considerentele acestei decizii (paragraful 49), Curtea a reţinut că, în urma constatării neconstituţionalităţii sintagmelor menţionate la paragraful 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permitând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu.
De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea Constituţională a mai reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (paragraful 51).
În raport de aceste aspecte se reţine faptul că dispoziţiile legale prevăzute de art. 127 din C. proc. civ. au un caracter imperativ şi obligă reclamantul având calitatea de grefier şi care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza să sesizeze una dintre instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate. De asemenea, luând în considerare decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, atunci când cererea este formulată împotriva unei instanţe, reclamantul are posibilitatea de a sesiza una dintre instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.
Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia Curţii Constituţionale anterior evocată, Înalta Curte constată că una dintre instanţele de judecată aflate în conflict negativ de competenţă, respectiv Tribunalul Bihor, are calitatea de pârât în cauză.
Având în vedere că noţiunea de judecator la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Tribunalului Bihor determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa facultativă.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.
De vreme ce Curtea de Apel Cluj, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Cluj, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Oradea, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Bihor, rezultă că Tribunalul Cluj este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod şi cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.