Conflict of jurisdiction over whether a property reivindicatio against a corporation involving assets in its professional patrimony falls under civil or specialized sections

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 26.01.2016, sub nr. x/2016, reclamantul MUNICIPIUL RAMNICU VÂLCEA, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, imobilul teren, în suprafaţă de 1074,77 mp., aferent imobilului construcţie proprietatea lor, numit "HALĂ", situat în municipiul Râmnicu Vâlcea - Piaţa Centrală.

Prin sentinţa civilă nr. 1263/6 noiembrie 2018,Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Rm. Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta S.C.A. S.A.Rm. Vâlcea, prin care solicitase obligarea acesteia să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren în suprafaţă de 1.074,77 mp, aferent imobilului construcţie proprietatea lor, numit "Hală", situat în Rm. Vâlcea-Piaţa Centrală.

Împotriva sentinţei a formulat apel, în termen, reclamantul Municipiul Rm. Vâlcea, prin reprezentant legal B.-primar, susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, solicitând admiterea apelului cu consecinţa admiterii cererii aşa cum a fost formulată.

Apelul a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti care, prin încheierea din 12 martie 2019 a scos de pe rol cauza şi a înaintat-o secţiei a II-a civilă, pentru competentă soluţionare.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prezenta cauză este una ce se poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu bunuri de patrimoniu destinate exercitării activităţii sale profesioniste.

Pe rolul secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Piteşti cauza a fost înregistrată, la data de 4.04.2019, sub nr. x/2016*.

La data de 29 mai 2019 intimata-pârâtă Societatea A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei competenţei funcţionale în soluţionarea apelului, iar pe fond a apreciat să soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, drept pentru care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Excepţia necompetenţei materiale funcţionale în soluţionarea apelului de către secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Piteşti a fost pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică din data de 31 mai 2019.

Prin încheierea din 31 mai 2019, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti; a transpus cauza la secţia I civilă a Curţii de Apel Piteşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii ale Curţii de Apel Piteşti; a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă ivit şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul Municipiul Rm. Vâlcea a învestit instanţa de judecată cu o cerere în revendicare imobiliară, solicitând obligarea pârâtei S.C. A. S.A. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren în suprafaţă de 1074,77 mp.

Potrivit dispoziţiilor art. 563 alin. (1) din noul C. civ., acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, prin care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Aşadar, prin cererea dedusă judecăţii se solicită ca, în urma comparării titlurilor exhibate de părţi, să se stabilească titularul dreptului de proprietate asupra imobilului teren în litigiu, acţiune care nu are nicio legătură cu activitatea profesională a părţilor, având un caracter pur civil şi fiind supusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă.

S-a reţinut că determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menţionată anterior, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este obligatorie pentru instanţe şi care este ulterioară hotărârii colegiului de conducere, care a statuat astfel:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

ÎCCJ a arătat, în această decizie, că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, identificarea altor criterii la care legiuitorul nu s-a oprit anume în cuprinsul art. 226 din Legea nr. 71/2011 nefiind permisă, întrucât s-ar adăuga la lege.

Aşadar, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un astfel de criteriu, un atare criteriu neavând nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind prevederilor art. 122 din C. proc. civ.

Cum, în speţă, se susţine încălcarea de către un profesionist a dreptului de proprietate pe care reclamantul pretinde a-l avea asupra imobilului teren pe care îl revendică, se observă că litigiul de faţă nu are legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de profesionist în vederea realizării obiectului său de activitate şi nu are natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii colegiului de conducere.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (4) şi art. 136 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

C. proc. civ., prin art. 136, reglementează procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă dintre două secţii sau complete specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.,:

"Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţa şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti…", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol: "Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Ca regulă, normele de competenţă din C. proc. civ. se aplică instanţelor judecătoreşti, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor şi completelor sau secţiilor specializate din cadrul instanţelor reprezintă excepţia, de strictă interpretare şi aplicare. Astfel de cazuri sunt cele reglementate explicit în art. 123 din C. proc. civ., privind competenţa de soluţionare a cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale, respectiv în art. 129-137 din C. proc. civ., privind excepţia de necompetenţa şi conflictul de competenţă (în cazul secţiilor specializate din cadrul aceleiaşi instanţe).

Se reţine că, în cadrul competenţei jurisdicţionale, trebuie distins între competenţa materială (de atribuţie) şi competenţa teritorială, iar în cadrul competenţei materiale (de atribuţie) se distinge între competenţa materială funcţională, care se stabileşte după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe (de exemplu, judecata în primă instanţă; judecata în apel; judecata în recurs) şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii.

Este de menţionat că, prin Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 6 aprilie 2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Pitesti şi, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 226 alin. (1) si art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a stabilit următoarele:

"Competenţa materială procesuală a tribunalelor/sectiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificarile si completarile ulterioare".

Considerentele expuse de Inalta Curte de Casatie si Justitie, în cuprinsul Deciziei nr. 18/2016, susţin interpretarea conform căreia pentru determinarea competenţei materiale procesuale a sectiilor specializate în cadrul aceleiaşi instanţe se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

Aşadar, art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prezinta o enumerare exemplificativa, iar nu limitativă, a cererilor care sunt de competenţa secţiilor civile reorganizate sau completelor specializate.

Se reţine că elementul comun al litigiilor enumerate cu titlu exemplificativ de dispozitiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 este reprezentat de existenţa şi desfăşurarea unei activitati economice.

Potrivit art. 3 din C. civ., "(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.(3)Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ."

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare: "(1) Noţiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerţ», respectiv «fapte de comerţ» se înlocuiesc cu expresia «activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii»."

Înalta Curte reţine că reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a învestit instanţa de judecată cu o cerere în revendicare imobiliară, solicitând obligarea pârâtei S.C. A. S.A. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren în suprafaţă de 1074,77 mp, iar pârâta se apără invocând Legea nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991 ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Raporturile juridice dintre părţi vizează un bun aflat in patrimoniul societăţii, iar aceste raporturi juridice fac obiectul acţiunii cu care a fost învestită instanţa, elemente care atrag competenţa instanţei specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

După cum, în mod corect, a reţinut secţia curţii de apel, care a fost prima învestită cu soluţionarea apelului, prezenta cauză este una ce se poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu bunuri de patrimoniu destinate exercitării activităţii sale profesioniste.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.