Pension revision denied for lack of object identity between contested decisions

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la data de 20.08.2015 pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2015, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii 11.949/20-07-2015 a Casei Naţionale de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, solicitând: anularea Hotărârii 11.949/20-07-2015, emisă de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii; anularea deciziilor de pensionare 142655 din 30 martie 2014 şi din 30 iulie 2014 privind acordarea pensiei anticipate emisă de Casa Locală de Pensii Câmpina; valorificarea ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă a întregii perioade cuprinsă între 01-03-1976 şi 04-01-1991 (14 ani, 10 luni şi 4 zile); obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să se ia în calcul perioada cuprinsă între 01-03-1976 - 04-01-1991 în funcţia de lucrător topo ca lucrată în grupa a II-a de muncă.

La data de 23.06.2016 contestatorul A. a depus la dosarul cauzei precizare şi completare a cererii de chemare în judecată, prin care a învederat că solicită şi anularea deciziei de pensionare 142655/31-03-2016 ce a fost emisă de Casa Locală de Pensii Câmpina, după introducerea cererii ce formează obiectul prezentului dosar şi completarea cererii în sensul obligării pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să se ia în calcul pe lângă perioada cuprinsă între anii 01.03.1976 - 04.01.1991 în funcţia de lucrător topo ca lucrată în grupa a II-a de muncă, şi a indemnizaţiilor lunare în valută aşa cum sunt menţionate în certificatul 2061/19-11-2015 eliberat de S.C. B. S.A.. Bucureşti prin lichidator judiciar C. şi D. S.R.L. depozitara arhivei, în baza sentinţei civile 1665/10-06-2015 în dosarul x/2014

Prin sentinţa civilă nr. 2703 din 03.10.2016, Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei procedurii prealabile faţă de decizia nr. 142655/31.03.2016 invocată de pârâtă CJP Prahova prin întâmpinare şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul A..

Prin decizia nr. 720 din 29 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 2703 pronunţată la 3 octombrie 2016 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Prahova; a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea precizată şi completată.

A dispus anularea Hotărârii 11949/20.07.2015 emisă de Casa Naţională de Pensii Publice şi a deciziei nr. 142655/31.03.2016 emisă de Casa Locală de Pensii Câmpina şi a dispus valorificarea ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă a perioadelor 24.10.1979 - 15.07.1981 şi 5.05.1985 - 3.01.1991 şi luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual şi a drepturilor salariale din perioadele 24.10.1979 - 15.07.1981 şi 5.05.1985 - 3.01.1991, precizate în certificatul nr. x din 19 nov. 2015 eliberat de S.C. D. S.R.L..

A obligat C.J.P. Prahova la emiterea unei noi decizii de pensie prin care să ia în calcul perioadele cuprinse între 24.10.1979 - 15.07.1981 şi 5.05.1985 - 3.01.1991 ca fiind lucrate de reclamant în grupa a II-a de muncă şi indemnizaţia în valută primită de acesta în perioadele 24.10.1979 - 15.07.1981 şi 5.05.1985 - 3.01.1991 conform certificatului nr. 2060/19 nov. 2015 al S.C. D. S.R.L..

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei privind respingerea excepţiei lipsei procedurii prealabile faţă de decizia nr. 142655/31.03.2016, invocată de C.J.P. Prahova prin întâmpinare.

A respins ca neîntemeiată solicitarea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea transmisă la 29.01.2018 (conform plicului ataşat la fila14 din dosarul tribunalului) şi înregistrată la 31.01.2018 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de pensionare nr. 142655/09-06-2017 emisă de Casa Locală de Pensii Prahova şi să se stabilească dacă, sumele în valută (echivalent RON) primite la locul de muncă pe şantiere în străinătate pentru care s-a constatat că au fost achitate contribuţiile CAS 15% şi pensie suplimentară sunt salarii, adică sume contributive la care se calculează drepturile de pensie, cum susţine contestatorul, sau sporuri cum le-a valorificat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, la recalcularea pensiei, obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să ia în calcul sumele în valută (echivalent RON) cumulate cu indemnizaţiile primite în ţară, nu tratate diferit ca sporuri.

A solicitat totodată ca drepturile de pensie să fie acordate începând cu data de 01.12.2015, dată de la care a arătat că ar fi trebuit calculată corect pensia.

Prin sentinţa civilă nr. 1977 din 15.06.2018 Tribunalul Prahova a respins cererea, ca neîntemeiată, şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul A..

Prin decizia nr. 1160 din 16 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 1977 pronunţată la 15 iunie 2018 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Prahova.

Prin cererea de revizuire transmisă cu plic la data de 10 mai 2019 (conform plicului ataşat la fila27 din dosarul de revizuire) şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, revizuentul a arătat că înţelege să formuleze, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 1977/15.05.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2018, solicitând admiterea cererii de revizuire şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea în tot a hotărârii supusă revizuirii.

În fapt, revizuentul a arătat că în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat decizia civilă nr. 720 din 29.03.2017 prin care, potrivit principiului contributivităţii s-a statuat cu autoritate de lucru judecat:,,..şi luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual şi a drepturilor salariale din perioadele 24.10.1979-15,07.1981 şi 5.05.1985-3.01.1991, precizate în certificatul nr. x din 19 nov. 2015 eliberat de S.C. D.. S.R.L. ". S-a mai reţinut că pentru aceste sume au fost achitate contribuţiile de 15%.

Revizuentul a arătat că, ulterior, având în vedere faptul că prin decizia de recalculare a pensiei au fost denaturate în esenţa lor dispoziţiile deciziei civile nr. 720 din 29.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a formulat contestaţie împotriva deciziei de recalculare, contestaţie care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

In această cauză, Tribunalul Prahova a pronunţat sentinţa civilă nr. 1977 din 15.06.2018 prin care a respins ca neîntemeiată contestaţia, hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea apelului (decizia nr. 1160 din 16 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă).

Revizuentul a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că prin decizia civilă nr. 720 din 29.03.2017 s-a statuat, cu putere de lucru judecat, faptul că indemnizaţia în valută - echivalent RON - trebuie luată în calcul la stabilirea drepturilor la pensie ca sumă contributivă, cumulată cu indemnizaţia în RON primită în ţară motivat de faptul că pentru ambele sume au fost achitate contribuţiile de 15%.

Prin cea de a doua hotărâre (care face obiectul prezentei revizuiri) a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, în sensul că instanţa a respins contestaţia formulată împotriva deciziei emisă de pârâtă de recalculare a pensiei în aplicarea (denaturată) a Deciziei nr. 720 din 29.03.2017.

Revizuentul a susţinut că, practic, prin contestaţia formulată împotriva deciziei de recalculare a pensiei a solicitat obligarea pârâtelor la respectarea în tot a deciziei civile nr. 720 din 29.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, prin care pârâtele au fost obligate să ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie perioadele lucrate pe şantiere în străinătate în grupa a II-a de muncă, precum şi a drepturilor salariale precizate în certificatul nr. x din 19-11-2015 eliberat de S.C. D. S.R.L., unde se preciza că unitatea a calculat şi virat cotele CAS de 15%, ceea ce înseamnă că potrivit principiului contributivităţii la calculul drepturilor de pensie indemnizaţia primită în străinătate la locul de muncă trebuia să o cumuleze cu indemnizaţia primită în ţară, nu să o valorifice ca spor.

În aplicarea deciziei civile nr. 720/2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, Casa Judeţeană de Pensii Prahova a luat în calcul grupa a II-a de muncă, dar indemnizaţia în valută (echivalent RON) a valorificat-o ca spor, nu ca sumă contributivă, schimbând esenţial cele dispuse de Curtea de Apel Ploieşti cu putere de lucru judecat.

Revizuentul a apreciat că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de lege, respectiv: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii - atât decizia civilă nr. 720 din 29.03.2017, cât şi sentinţa civilă nr. 1977 din 15.06.2018 sunt hotărâri definitive; totodată, acestea sunt contradictorii, în condiţiile în care prin hotărârea supusă revizuirii a fost nesocotită autoritatea de lucru judecat statuată de prima hotărâre; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să existe triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză, astfel părţile sunt aceleaşi, obiectul este pretenţia/dreptul de a i se calcula revizuentului în mod corect drepturile la pensie raportat la valorile pentru care au fost achitate contribuţiile CAS de 15% (cele două indemnizaţii cumulate), iar cauza cererii de chemare în judecată o reprezintă aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privind principiul contributivităţii; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite - Decizia civilă nr. 720 din 29.03.2017 a fost pronunţată în dosar nr. x/2017, iar sentinţa civilă nr. 1977 din 15.06.2018 a fost pronunţată în dosarul nr. x/2018; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, în cadrul dosarului nr. x/2018 prin concluziile scrise şi orale, a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia, cum de altfel, nici nu a motivat la obiect soluţia, s-a referit la alte aspecte străine raportului juridic dedus judecăţii şi cu aplicarea greşită a legii; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În continuare, revizuentul a prezentat problema de drept soluţionată, în opinia acestuia, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Atfel, a susţinut că, în perioadele cât revizuentul fost detaşat la şantiere de construcţii în străinătate, conform legislaţiei în vigoare, acesta primea în ţară o indemnizaţie în RON (2.880 RON) pentru întreţinerea familiei şi la locul de muncă o indemnizaţie în valută (185$ = 2125 echivalent RON). Pentru ambele sume au fost achitate contribuţiile CAS de 15% si pensia suplimentară.

Iniţial, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, a luat în calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie, doar indemnizaţia în RON primită în ţară, refuzând valorificarea indemnizaţiei în valută.

Prin Decizia 720/2017 Curtea de Apel Ploieşti a dispus luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual şi a drepturilor salariale din perioadele lucrate în străinătate, în motivarea deciziei, s-a reţinut de prima instanţă că pentru ambele indemnizaţii au fost achitate cotele CAS de 15% şi pensia suplimentară şi este firesc ca o parte din această contribuţie să îi revină la recalcularea pensiei. Rezultă că ambele sunt sume contributive, soluţie intrată sub autoritatea de lucru judecat, s-a mai arătat.

Revizuentul a susţinut că interesul promovării prezentei cereri de revizuire constă în înlăturarea posibilităţii pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Prahova de a invoca pe viitor puterea de lucru judecat a sentinţei 1977/2018 în viitoarele încercări de a o determina să aplice corect cele dispuse prin decizia 720/2017.

Pentru aceste considerente, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 1977/15.05.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2018 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea în tot a acesteia.

În şedinţa publică din 3 octombrie 2019, întrebat fiind dacă partea pe care o reprezintă înţelege să declare calea de atac a revizuirii împotriva sentinţei de la fond sau a deciziei din apel, apărătorul revizuentului A. a precizat că se solicită revizuirea deciziei pronunţate în apel.

Se constată că decizia din apel poartă nr. 1160 şi a fost pronunţată la 16 aprilie 2019 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1160 din 16 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părţile acelui litigiu.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa expresă şi neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Or, în speţă, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deşi au fost pronunţate în dosare diferite, nu au avut acelaşi obiect şi, ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condiţiile anterior menţionate.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune.

Astfel, în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă litigiul dintre părţi a purtat asupra cererii formulate, la data de 20.08.2015, precizate şi completate, la data de 23.06.2016, de contestatorul A. prin care acesta a solicitat anularea Hotărârii 11.949/20-07-2015, emisă de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii; anularea deciziilor de pensionare 142655 din 30 martie 2014 şi din 30 iulie 2014 privind acordarea pensiei anticipate emisă de Casa Locală de Pensii Câmpina; valorificarea ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă a întregii perioade cuprinsă între 01-03-1976 şi 04-01-1991 (14 ani, 10 luni şi 4 zile); obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să se ia în calcul perioada cuprinsă între 01-03-1976 - 04-01-1991 în funcţia de lucrător topo ca lucrată în grupa a II-a de muncă; precum şi anularea deciziei de pensionare 142655/31-03-2016 ce a fost emisă de Casa Locală de Pensii Câmpina, după introducerea cererii ce formează obiectul prezentului dosar; obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să se ia în calcul pe lângă perioada cuprinsă între anii 01.03.1976 - 04.01.1991 în funcţia de lucrător topo ca lucrată în grupa a II-a de muncă, şi a indemnizaţiilor lunare în valută aşa cum sunt menţionate în certificatul 2061/19-11-2015 eliberat de S.C. B. S.A.. Bucureşti prin lichidator judiciar C. şi D. S.R.L.

În dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă litigiul dintre părţi a purtat asupra cererii formulate la 29.01.2018, de contestatorul A. prin care acesta a solicitat anularea Deciziei de pensionare nr. 142655/09-06-2017 emisă de Casa Locală de Pensii Prahova şi să se stabilească dacă, sumele în valută (echivalent RON) primite la locul de muncă pe şantiere în străinătate pentru care s-a constatat că au fost achitate contribuţiile CAS 15% şi pensie suplimentară sunt salarii, adică sume contributive la care se calculează drepturile de pensie, cum susţine contestatorul, sau sporuri cum le-a valorificat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, la recalcularea pensiei, obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să ia în calcul sumele în valută (echivalent RON) cumulate cu indemnizaţiile primite în ţară, nu tratate diferit ca sporuri; a solicitat totodată ca drepturile de pensie să fie acordate începând cu data de 01.12.2015, dată de la care a arătat că ar fi trebuit calculată corect pensia.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenţia concretă a contestatorului dedusă judecăţii, în speţă anularea unor decizii de pensionare diferite.

Rezultă, faţă de cele sus expuse, că nu există identitate de obiect între cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2015 şi cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2018, în condiţiile în care se contestă decizii de pensionare diferite.

Contrar susţinerilor revizuentului, în speţă nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de evocatul text normativ.

Aşa fiind, având în vedere lipsa de identitate cu privire la obiectul cererilor, constatând a nu fi întrunită condiţia existenţei triplei identităţi, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1160 din 16 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.