Enforcement of contractual delay penalties without proof of damage; error of law in substituting rescission analysis for specific performance of penal clause

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 282.653 euro, reprezentând penalităţi de întârziere (echivalentul sumei de 1.249.524,12 RON, la cursul BNR din data introducerii cererii: 24.09.2015), în baza clauzei penale prevăzute în art. 10 din contractul de vânzare cumpărare comercială, montaj şi punere în funcţiune nr. 1064 din 11.07.2014, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

B. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3423 din 06.06.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 89.698 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pe perioada 4 mai 2015 - 29 iulie 2015; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.446,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4.800 RON, cu titlu de cheltuuieli de judecată; a dispus compensarea cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.646,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva sentinţei civile nr. 3423 din 06.06.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat apel ambele părţi.

Apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L. a solicitat schimbarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, arătând că nu există niciun motiv pentru înlăturarea dreptului la penalităţi aferente întregului interval 30.10.2014 - 29.07.2015, iar cheltuielile de judecată ar fi trebuit acordate integral.

Apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat schimbarea sentinţei, în sensul respingerii în integralitate a acţiunii, arătând că nu există culpă contractuală şi, oricum, ar fi trebuit administrată proba cu expertiză pentru a se observa modalitatea de executare a obligaţiilor contractuale.

D. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 969/A din 26 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L.; a admis apelul declarat de către apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L.; a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată; a obligat apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L. la plata cheltuielilor de judecată avansate de către apelanta-pârâtă, în cuantum de 8.050 RON.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel

Împotriva deciziei civile nr. 969/A din 26 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă au declarat recurs ambele părţi.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L. critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanţa de apel a prezentat în motivarea deciziei o teorie cu caracter general a noţiunii de rezoluţiune şi a făcut raportare la diferite temeiuri juridice, care nu au legătură cu cadrul procesual. Reclamanta nu a solicitat niciodată rezoluţiunea contractului, ci aplicarea clauzei penale din contractul nr. x din 11.07.2014.

Instanţa de apel a înlăturat această clauză, deşi nu a fost învestită în acest sens şi nu a existat nicio apărare în vederea înlăturării clauzei penale sau a reducerii cuantumului penalităţilor.

Instanţa de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor legale privind puterea de lege între părţile contractante prevăzută de art. 1270 alin. (1) şi (2) din C. civ.

Contractul încheiat între părţi prevede mai multe etape de realizare a unor obligaţii, iar instanţa a fost învestită cu o cerere care viza concret neîndeplinirea obligaţiei de a livra şi monta integral echipamentele, stabilită a fi îndeplinită expres până la 30.10.2014.

Motivarea deciziei pronunţate în apel este contradictorie şi face referire la rezoluţiunea contractului, câtă vreme s-a solicitat doar aplicarea clauzei penale din contract.

S-a reţinut în mod greşit că atât timp cât beneficiarul final nu a avut nicio pretenţie de la reclamanta recurentă, aceasta din urmă nu a suferit niciun prejudiciu şi astfel nu are dreptul să facă aplicarea clauzei penale.

Recurenta-reclamantă susţine că nu are obligaţia de a face dovada vreunui prejudiciu şi prezintă în detaliu anexa nr. 1 la contract şi termenele prevăzute pentru livrarea de echipamente.

Având în vedere că părţile au prevăzut în mod expres prin contract că termenul până la care S.C. B. S.R.L. trebuie să livreze utilajele şi să finalizeze lucrările era 30.10.2014, din acest moment intervine aplicabilitatea clauzei penale menţionate în contract.

În mod greşit a fost respinsă cererea privind penalităţile, instanţa făcând o interpretare eronată a legii şi prezentând o motivare contradictorie şi străină de natura cauzei.

Se solicită admiterea recursului invocându-se dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. critică decizia şi solicită înlăturarea considerentelor instanţei de apel prejudiciabile pentru pârâtă şi înlocuirea acestor considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Se arată că sunt eronate şi prejudiciabile orice constatări de fapt din considerentele hotărârii ce fac referire la neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale de către S.C. B. S.R.L., atât din punctul de vedere al situaţiei de fapt reale, cât şi din punctul de vedere al excepţiei de neexecutare a contractului invocată şi asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.

Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii. Astfel, se reţine că deficienţele lucrărilor reies din anexa 2 a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 29.07.2015 încheiat între D. S.A. Baia Mare şi A. şi sunt în sarcina A.. De asemenea, se reţine că în cazul acestor obligaţii, respectiv predarea documentaţiei şi inscripţionarea echipamentelor, culpa aparţine S.C. B. S.R.L.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.. Astfel, pârâta a invocat excepţia de neexecutare a contractului ca apărare de fond, apărare care în mod indirect a fost eronat soluţionată.

Apărările prin care pârâta invocă neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către A., obligaţii ce condiţionau efectuarea obligaţiilor de către B., reprezintă o excepţie de neexecutare a contractului în raport de care trebuie evaluată temeinicia pretenţiilor reclamantei potrivit dispoziţiilor art. 1556 C. civ.

F. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind fondate şi urmează a le admite pentru următoarele considerente:

Potrivit cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 282.653 euro, reprezentând penalităţi de întârziere, în baza clauzei penale prevăzute în art. 10 din contractul încheiat între părţi, contractul de vânzare cumpărare comercială, montaj şi punere în funcţiune nr. 1064 din 11.07.2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 1538 alin. (1) C. civ. "clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie, în cazul neexecutării obligaţiei principale".

În alin. (4) al aceluiaşi articol se prevede:

"creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu".

În cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., deoarece instanţa de apel se raportează la rezoluţiunea contractului şi la vătămarea pe care creditorul tinde să o înlăture, în condiţiile în care nu a solicitat nimeni rezoluţiunea contractului.

Potrivit clauzelor contractului, art. 6, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. s-a obligat ca, până la data de 30.10.2014 să finalizeze lucrările conform contractului, însă contractul nu a fost respectat, astfel încât la 30.10.2014 lucrările nu au fost finalizate.

Potrivit dispoziţiilor art. 10.1 din acelaşi contract nr. x/11.07.2014 "Pentru neexecutarea totală sau parţială, precum şi pentru executarea necorespunzătoare a uneia sau mai multor obligaţii asumate şi/sau care îi revin, la termenele convenite, vânzătorul datorează cumpărătorului, cu titlu de penalităţi de întârziere, suma de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea contractului, până la îndeplinirea obligaţiilor".

Potrivit dispoziţiilor art. 1538 alin. (4) C. civ. "Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu".

Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale în materie, fără să ţină seama de faptul că un contract valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

Contractul nr. x/11.07.2014 prevedea mai multe etape de realizare a unor obligaţii, însă cererea de chemare în judecată vizează în concret neîndeplinirea obligaţiei de a livra şi monta integral echipamentele, până la termenul stabilit.

Pe de altă parte, în cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Alegaţiile privind rezoluţiunea contractului sunt străine de natura cauzei, niciuna dintre părţi nu a solicitat rezoluţiunea. De asemenea, raţionamentul instanţei de apel în ceea ce priveşte scopul contractului de subantrepriză este greşit, câtă vreme se solicită aplicarea în cauză a dispoziţiilor din contract în ceea ce priveşte clauza penală. Din acest punct de vedere este greşită şi aprecierea instanţei de apel, în sensul că "neexecutarea afirmată a contractului de vânzare şi montaj, [...] fiind minoră în ansamblul contractual agreat de antreprenor, nu a produs şi nici nu mai poate produce vreun prejudiciu antreprenorului din prespectiva comportamentului beneficiarului final".

După cum s-a subliniat anterior, potrivit dispoziţiilor art. 1538 alin. (4) C. civ. "creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu".

Pe de altă parte, reclamanta S.C. A. S.R.L. în motivarea apelului critica sentinţa instanţei de fond sub aspectul momentului de la care intervine aplicabilitatea clauzei penale menţionate în contract. Susţine aceasta că, deşi instanţa de fond a reţinut, că nu există la dosarul cauzei nicio modificare de termen printr-un act adiţional al contractului nr. x/11.07.2014, instanţa a apreciat, în mod neîntemeiat, că penalităţile de întârziere trebuie luate în considerare nu de la data prevăzută în contract - 30.10.2014 - ci, de la data de 04.05.2015, în condiţiile în care instanţa reţinuse totuşi că livrarea utilajelor şi finalizarea montajelor şi a instalaţiilor electrice trebuiau efectuate până la data de 30.10.2014, cu încălcarea prevederilor art. 1538 alin. (1) şi (2) din C. civ.

Instanţa de apel nu a analizat în niciun fel aplicabilitatea clauzei penale şi a motivat decizia raportându-se exclusiv la rezoluţiunea contractului, în condiţiile în care nu se solicitase aceasta de niciuna dintre părţi.

În aceeaşi ordine de idei, pârâta S.C. B. S.R.L. în motivarea apelului împotriva sentinţei instanţei de fond a invocat excepţia de neexecutare a contractului ca apărare de fond, arătând că instanţa a reţinut exclusiv susţinerea ipotezei reclamantei, fără a verifica dacă reclamanta, potrivit contractului, avea obligaţii de executat anterioare obligaţiei pârâtei S.C. B. S.R.L. de a efectua lucrările de instalaţii, obligaţii pe care nu şi le-a îndeplinit şi care condiţionau efectuarea obligaţiilor de către B..

Aşadar, nici pârâta nu a solicitat rezoluţiunea contractului dintre părţi, iar curtea de apel nu a analizat criticile aduse sentinţei instanţei de fond, ci s-a raportat la rezoluţiunea contractului şi la vătămarea pe care creditorul tinde să o înlăture.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise, iar hotărârea recurată va fi casată, cauza fiind trimisă spre o nouă judecată instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. I.P.U.R.L. şi prin administrator special E. şi de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 969/A din 26 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.