Annulment bid rejected as inadmissible for misusing Article 317/318; costs 2,500 RON awarded

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1048 din 22 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 872/A - COM din 18 decembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi l-a obligat pe recurentul-revizuent A. să plătească intimatei B. S.A. suma de 4.998 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

Prin decizia nr. 643 din 26 martie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins contestaţia în anulare; totodată, a respins cererea intimatei B. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1045 din 16 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 643 din 26 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.

În argumentarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., contestatorul a susţinut că instanţa a respins eronat contestaţia prin lipsă de procedură, care nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii, procedură ce se referă la comunicarea întâmpinării depuse de intimata S.C. B. la dosarul cauzei.

A arătat, în sinteză, că instanţa nu a judecat în fond excepţia tardivităţi conform vechiul C. proc. civ. coroborat cu art. 220 (1) Legea 31/1990 Legea Societăţilor Comerciale.

Conform excepţiei tardivităţi din vechiul C. proc. civ. coroborat cu art. 220 (1) Legea 31/1990, plata sumei de 847.791,00 RON ce reprezintă 30% din valoarea totală nominală de 2.825.970,00 RON, valoare nominală ce corespunde nr. 1.130.388 total de acţiuni, care trebuia făcută pe data de 17.10.2006, la data înregistrări cererii nr. x/17.10.2006 la sediul S. C. GRUPULUI B. PITEŞTI s-a făcut pe data 18.10.2006 şi este tardivă, iar consecinţa acestei tardivităţi este anularea hotărârii AGEA nr. 92/20.09.2006 şi restabilirea acţionariatului conform " Structura sintetică consolidată a acţionarilor pentru S.C. B. S. A., la data de referinţă 01.09.2006: C. 5.305.125 acţiuni procent 94,17392 %; Persoane fizice 325.189 acţiuni procent 5,80810 %; Persoane juridice 1013 acţiuni procent 0,01798 %."

În argumentarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul a susţinut că instaţa de judecată, completul nr. 3, compus din doamnele judecător D. şi E. şi domnul judecător F. în urma unei greşeli materale de procedură a soluţionat contestaţia formulată împotriva deciziei 643/2019 pronunţată la data 26.03.2019 în dosarul x/2019, cunoscând în fapt că este recuzat în continuare.

Completul 3 a luat la cunoştinţă de recuzare prin depunerea la termenul 14.05 2019 a cererii de suspendare a judecăţi contestaţiei în anulare împotriva deciziei 643/2019 pronunţată la data de 26.03.2019 de ICCJ în dosarul nr. x/2019, pană la soluţionarea contestaţiei în anulare formulată împotriva încheierii din 19.04.2019, irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a mai susţinut contestatorul.

În continuare, s-a arătat, Completul 3 a judecat cererea de suspendare formulată de contestator, depusă la ICCJ la data 14.05.2019 pentru termenul de judecată 16.05.2019, cerere depusă sub termenul de 5 zile procedurale, deci sub acest termen procedural. A susţinut contestatorul că procedura de depunere a cererii sub termenul de 5 zile procedurale ducea la acordarea unui termen de judecată din oficiu de către instanţă, precum şi că instanţa a greşit, şi pe această greşeala materială de procedură, nu a acordat un termen din oficiu, ci a judecat cererea depusă sub termenul procedural de 5 zile.

Totodată, a arătat contestatorul, Completul 3, care a judecat contestaţia împotriva deciziei 643/2019 pronunţată la data de 26.03.2019 de ICCJ în dosarul nr. x/2019, nu i-a asigurat dreptul la un proces echitabil.

Contestatorul a solicitat anexarea mai multor dosare şi a redat dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., art. 318 C. proc. civ. şi art. 320 din acelaşi cod, art. 220 alin. 1 Legea 31/1990 şi a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei contestate, iar pe cale de consecinţă admiterea excepţiei tardivităţii plăţi sumei de 847.791,00 RON ce reprezintă 30% din valoarea nominală de 2.825.970,00 RON, valoare nominală ce corespunde nr. 1.130.388 total de acţiuni, cu consecinţa anulări hotărârii AGEA nr. 92/20.09.2006 şi restabilirea acţionariatului conform " Structura sintetică consolidată a acţionarilor pentru S. C. B. S. A. simbol G., la data de referinţă 01.09.2006: C. 5.305.125 acţiuni procent 94,17392 %; Persoane fizice 325.189 acţiuni procent 5,80810 %; Persoane juridice 1013 acţiuni procent 0,01798%."

De asemenea, contestatorul a solicitat cheltuielile pe care le-a cerut în contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei 643/2019, în cuantum de 5010,8 RON, plus cheltuielile privind taxa judiciară pentru această contestaţie, 11 RON, plus cheltuieli transport, pe care le va depune la termenul de judecată.

Intimata B. S.A. a depus, la 8 iulie 2019, întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată. A solicitat, totodată, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosar.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 317 şi art. 318 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea şi efectele acestora sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

În speţă, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei anulare se solicită a fost respinsă o altă contestaţie în anulare formulată de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunţate tot într-o cale de retractare (contestaţie în anulare) formulate de aceeaşi parte.

Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motive care nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Primul motiv prevăzut de art. 317 C. proc. civ. se referă la situaţia în care procedura de citare a fost neregulat îndeplinită, precum şi la situaţia în care judecata a avut loc în lipsa citării părţii.

Referitor la acest prim motiv, ceea ce invocă partea contestatoare este o pretinsă lipsă de procedură din perspectiva necomunicării întâmpinării potrivit cerinţelor legii.

Rezumând astfel susţinerile contestatorului, în raport de motivele de contestaţie, se constată că, autorul căii extraordinare de atac s-a îndepărtat de la cerinţele dispoziţiilor legale mai sus enunţate şi nu a prezentat nici un motiv ce ar putea fi încadrat în cerinţele acestor dispoziţii.

Astfel, trebuie remarcat că obligaţia de a cita părţile are ca scop încunoştinţarea acestora despre existenţa procesului şi despre data şi locul desfăşurării şedinţei de judecată fiind diferită de obligaţia de comunicare a actelor de procedură.

Lipsa de procedură semnifică neregularitatea procedurii de citare a părţilor şi nu poate fi apreciată prin raportare la modalitatea de comunicare a actelor de procedură, respectiv a întâmpinării aşa cum invocă partea contestatoare.

Cât priveşte dispoziţiie art. 318 din C. proc. civ., invocate de contestator, se reţine că pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare numai hotărârile instanţelor de recurs.

Motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. vizează două situaţii: a) când dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, b) când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Aşadar, potrivit temeiului de drept menţionat mai sus, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de legiuitor, numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele date în soluţionarea unei alte contestaţii în anulare (cum este situaţia de faţă), nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestaţiei în anulare.

Deşi, prin cererea formulată se invocă o pretinsă greşeală materială săvârşită de instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare, aceasta nu poate fi analizată din perspectiva motivului invocat, întrucât nu este vorba de o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs, după cum, din acelaşi considerente nici celelalte susţineri ale contestatorului nu pot fi analizate.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Aşa fiind, pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 şi art. 318 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a contestatorului, Înalta Curte va dispune obligarea acestuia să plătească intimatei S.C. B. S.A. suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1045 din 16 mai 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe contestatorul A. la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata S.C. B. S.A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.