Recusal due to lack of specific illegality grounds in extraordinary appeal against peremption of CHF loan dispute

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 03.07.2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti -

Secţia a VI-a Civilă, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta D. (România) S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta să convertească în RON creditul de 66.570,00 franci elveţieni, să recalculeze valoarea creditului la cursul franc elveţian-leu de 2,47 RON, afişat de B.N.R. la data acordării creditului, respectiv suma totală de 164.427,90 RON, să transmită noul plan de rambursare recalculat, cu luarea în considerare a sumelor deja achitate în plus faţă de cele cuvenite şi cu recalcularea ratelor de plată în funcţie de aceste modificări, în condiţiile Cap. XV pct. 15.11 teza ultimă din contract; de asemenea, au solicitat să se constate şi să fie obligată pârâta să înlăture clauzele lovite de nulitate şi abuzive din contractul de credit şi garanţie nr. x din 26.06.2008, privind acordarea unei facilitaţi de credit către împrumutatul A. şi codebitorii garanţi B. şi C., precum şi obligarea pârâtei la calcularea şi restituirea contravalorii sumelor percepute necuvenit, indicate distinct la fiecare reper.

Prin sentinţa civilă nr. 747/09.02.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţiile lipsei de interes şi lipsei de obiect şi a respins ca nefondată acţiunea; au fost obligaţi reclamanţii la plata în solidar către pârâtă a sumei de 2.600,73 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin încheierea din 01.03.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a cauzei C-186/16.

Prin rezoluţia din 18.04.2018, s-a acordat termen la 06.06.2018 şi s-a dispus citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei perimării.

Prin decizia civilă nr. 1306 din 6 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia perimării, a constatat perimat apelul şi a obligat apelanţii la plata către intimată a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C..

În motivare, au arătat că prin intermediul soluţiilor pronunţate de C.J.U.E. se trasează direcţiile de interpretare a prevederilor Directivei europene, în vederea asigurării unei practici unitare, acestea fiind obligatorii pentru instanţele de trimitere care trebuie să se ghideze după îndrumările primite.

Au subliniat recurenţii că, ulterior pronunţării C.J.U.E. în cauza Andriciuc C-186/6, Parchetul General şi-a făcut cunoscut public demersul de iniţiere a unui recurs în interesul legii în problema creditelor în franci elveţieni, acesta fiind unul dintre mecanisme, alături de iniţierea unor demersuri în vederea modificării legislaţiei, pentru a se asigura o practică unitară şi conform principiilor europene.

În opinia recurenţilor, numai după pronunţarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie printr-o decizie în interesul legii începe să curgă termenul de perimare a căii de atac.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorii căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care o atacă, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenţii aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs, recurenţii nu au indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nu au adus nicio critică de nelegalitate punctuală vizând hotărârea atacată.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenţii nu au arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., C. şi B. împotriva deciziei nr. 1306/2018 din 6 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 octombrie 2019.