Consumer's waiver of CHF mortgage abuse claims accepted; appeal admitted, prior judgments annulled, proceedings terminated.

Asupra cererii de recurs, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2015 pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. Bucureşti şi S.C. B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate ca fiind abuzive şi implicit, nule absolut, următoarele clauze din Contractul de credit ipotecar nr. x din 09.08.2007 şi actele adiţionale la acesta:

1.1. clauza inserată în art. 4.11 lit. a) din contract privind perceperea "comisionului de acordare credit de 1,00%", cu obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei de 547,5 CHF încasate cu acest titlu, precum şi la plata dobânzii calculate la această sumă de la data reţinerii ei şi până când va fi restituită;

1.2. clauza inserată în art. 4.11 lit. b) din contract privind perceperea unui "comision de administrare de 0,10% calculat la soldul creditului, cu obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei încasate cu acest titlu, precum şi la plata dobânzii calculate la această sumă de la data reţinerii ei şi până când va fi restituită;

1.3. clauza inserată în art. 4 din contract privind "Indicele de referinţă al băncii" ca modalitate de calcul al formulei dobânzii şi modificarea unilaterală a dobânzii, cu consecinţa obligării pârâtelor, în solidar, ca pentru perioada 09.08.2008 - 14.02.2011 să restituie suma reprezentând diferenţa de dobândă percepută peste nivelul dobânzii de 5,35% pe an stabilită prin Contract, iar după data de 14.02.2011 şi până în prezent să se constate că marja fixă, componentă a dobânzii variabile este 0, cu consecinţa restituirii de către pârâte a diferenţei de dobândă percepute prin luarea în calcul a unei marje fixe de 7,17%;

2) Să se constate caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserate la art. 5.1 din contract şi, pe cale de consecinţă:

- stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb valutar CHF-Leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv la valoarea de 1,92 RON/CHF;

- să fie obligate pârâtele să procedeze la calcularea ratelor aferente contractului de credit sus menţionat funcţie de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, respectiv la valoarea 1,92 RON/CHF, aceste rate urmând să fie recalculate de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei de contractare;

- să fie obligate pârâtele să plătească sumele achitate în plus în temeiul contractului sus-menţionat, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit (1,92 RON/CHF), sume la care să se calculeze şi dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâte.

Prin Sentinţa civilă nr. 196/20 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, au fost admise în parte acţiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. Bucureşti şi S.C. B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea şi cererea de intervenţie principală formulată de C. şi s-a constatat nulitatea absolută a următoarelor clauze abuzive din Contractul de credit ipotecar nr. x din 9.08.2007 şi actele adiţionale la acesta, şi anume: clauza inserată în art. 4.11 lit. b) din contract privind perceperea unui comision de administrare de 0,10% calculat la soldul creditului şi clauza inserată în art. 4 din contract privind "indicele de referinţă al băncii" ca modalitate de calcul al formulei dobânzii şi modificarea unilaterală a dobânzii de către pârâtă.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de administrare în cuantum total de 2.214,94 CHF, precum şi la plata dobânzii calculate la această sumă de la data reţinerii ei şi până când va fi restituită.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, ca pentru perioada 09.08.2008 - 14.02.2011, să-i restituie reclamantului suma reprezentând diferenţa de dobândă percepută peste nivelul dobânzii de 5,35% pe an stabilită prin contract, respectiv suma de 1340,57 CHF, iar după data de 14.02.2011 şi până în prezent să se constate ca marja fixă, componentă a dobânzii variabile este 0, cu consecinţa restituirii de către pârâte a diferenţei de dobândă percepute prin luarea în calcul a unei marje fixe de 7,17%.

Prima instanţă a constatat caracterul abuziv al clauzei de risc valutar înserate la art. 5.1 din contract şi, pe cale de consecinţă, a dispus stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb valutar CHF-RON la valoarea de la momentul semnării contractului, pentru toata perioada derulării acestuia.

A dispus obligarea pârâtei la calcularea ratelor aferente contractului de credit sus-menţionat în funcţie de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, a căror recalculare să se facă de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei de contractare.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului sumele achitate în plus în temeiul contractului sus-menţionat, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit, sume la care se va calcula dobânda legală aferentă, de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâte.

A fost respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate în art. 4.11 lit. a) din contract privind perceperea comisionului de acordare credit de 1,00%.

A fost respins capătul de cerere vizând obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei de 547,5 CHF încasată cu acest titlu, precum şi la plata dobânzii.

Au fost obligate pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în condiţiile art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva Sentinţei civile nr. 196 din 20 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, a declarat apel pârâta S.C. B. S.A. Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, la data de 10 mai 2015.

Prin încheierea din 09 octombrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a transpus soluţionarea apelului la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 30 octombrie 2017 pe rolul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015*.

Prin Decizia nr. 70/A-C din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 196 din 20 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu reclamantul A. şi intervenienta C. şi în consecinţă:

A schimbat sentinţa în parte, în sensul că a respins cererea cu privire la constatarea nulităţii ca având caracter abuziv a clauzei inserate în art. 4.11 lit. b) şi obligaţia de restituire a sumei încasate cu titlu de comision de administrare; a respins cererea privind constatarea nulităţii ca având caracter abuziv a clauzei de risc valutar inserate în art. 5.1 din contract şi cererea de stabilizare a cursului valutar, respectiv obligaţia de calculare şi restituire a sumelor achitate în plus în temeiul acestei clauze; a respins cererea de constatare a nulităţii ca având caracter abuziv a clauzei privind dobânda pentru perioada ulterioară Actului adiţional nr. x/14.02.2011 şi cererea de constatare că marja fixă, componentă a dobânzii variabile este 0, cu consecinţa restituirii de către pârâte a diferenţei de dobândă percepută prin luarea în calcul a unei marje fixe de 7,17%.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva Deciziei nr. 70/A-C din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin recursul declarat, reclamantul invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în tot a apelului formulat de S.C. B. S.A. Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 196 din 20 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2016, cu menţinerea dispoziţiilor acestei sentinţe.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. Bucureşti a depus întâmpinare, solicitând, în principal, anularea cererii de recurs în temeiul art. 489 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată aferente.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., iar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 7 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, la termenul din 29 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat următoarele:

La 21 august 2018, intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat instanţei să ia act de declaraţia de renunţare la cererea de chemare în judecată exprimată de reclamantul A. prin înscris autentic, anexat cererii şi să pronunţe o hotărâre prin care să constate renunţarea la cererea de chemare în judecată şi să dispună anularea în tot a hotărârilor pronunţate în cauză, luând act de acordul intimatei-pârâte faţă de cererea de renunţare.

Conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Totodată, de vreme ce renunţarea la judecată în căile de atac va fi făcută evident, după primul termen la care părţile au fost legal citate în prima instanţă, în toate cazurile renunţarea va fi condiţionată de acordul pârâtului.

Constatând că intimata-pârâtă a depus la dosar declaraţia autentificată a recurentului-reclamant A. cu privire la renunţarea acestuia la judecata cererii de chemare în judecată, potrivit art. 406 C. proc. civ., faţă de manifestarea de voinţă a acestuia, având în vedere şi acordul intimatei-pârâte, conform art. 406 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs şi, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., va luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea şi intervenienta C., va admite recursul şi va anula în tot hotărârile pronunţate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A.- Sucursala Râmnicu Vâlcea şi intervenienta C., şi în consecinţă:

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 70/A-C din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează Decizia nr. 70/A-C din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează Sentinţa civilă nr. 196 din 20 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2019.

GGC - NN