Cassation annulled for failure to substantiate legal grounds: expert value criticism constitutes error of fact, not legal error under Art. 488 CPC

Asupra cererii de recurs, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 14 ianuarie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata globală a sumei de 1.097.508,11 RON şi la plata penalităţilor în cuantum de 0,1%/zi, începând cu 27.12.2010, suma fiind compusă din suma de 14.700 RON reprezentând restituirea garanţiei de bună execuţie, suma de 282.808,11 RON reprezentând recapitulaţia devizului emis de pârâtă, suma de 480.000 RON reprezentând diferenţa dintre devizul agreat de autoritatea contractantă şi cel convenit prin contractul încheiat cu reclamanta, suma de 320.000 RON reprezentând daune-interese calculate conform art. 15 alin. (4) din contract şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1996 din 15 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C. şi a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. să achite reclamantei suma de 15.917 RON cu titlu de despăgubiri, precum şi suma de 4.128 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta S.C A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C. şi pârâta S.C. B. S.A.

Prin Decizia civilă nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. C. din Bucureşti; a admis apelul pârâtei S.C. B. S.A. şi, în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3648,36 RON, în loc de 15.917 RON, cu titlu de despăgubiri; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei; a obligat apelanta reclamantă la plata sumei de 2.968 RON, diferenţă onorariu expert.

La 26 februarie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în parte a Sentinţei civile nr. 1996/15 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligării pârâtei la plata sumei de 1.097.508,1 RON, la plata penalităţilor în cuantum de 0,1%/zi întârziere, începând cu data de 27.12.2010 până la momentul plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată aferente.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susţine că cele 4 expertize dispuse în cauză - două în primă instanţă şi două în apel - nu au caracterul unor lucrări ştiinţifice şi prezintă concluzii eronate care nu pot fi luate în considerare.

Astfel, rapoartele de expertiză tehnică şi-au bazat concluziile pe susţinerile pârâtei, înlăturând anumite lucrări efectuate de societatea recurentă doar pentru că pârâta le-a refuzat la nivel declarativ şi pentru ca nu au existat rapoarte ale dirigintelui de şantier (angajat al pârâtei), fără a menţiona măcar în raport poziţia reclamantei cu privire la acest aspect.

Pe de altă parte, expertul contabil a aranjat - aspect declarat cu ocazia audierii expertului în faţa instanţei de fond, concluziile raportului întocmit astfel încât să se potrivească cu concluziile raportului de expertiză tehnică, conchizând că valoarea garanţiei de bună execuţie rămasă de restituit se suprapune la sutime cu valoare lucrărilor efectuate şi neachitate, respectiv 11.553,85 lei.

Recurenta învederează că nu a efectuat în integralitate lucrările prestate din cauza ocupării frontului de lucru, după ce îi fusese predat de către pârâtă, conform Procesului-verbal de predare a frontului de lucru nr. x din 07.06.2010.

Aprecierea instanţei potrivit căreia nu este posibil să nu existe un început de dovada scrisă a acestei situaţii de fapt, dat fiind că nu şi-ar fi preconstituit dovezi scrise, nu poate fundamenta o hotărâre, în condiţiile în care situaţia de fapt a fost dovedită prin administrarea probei testimoniale şi nici nu a fost tăgăduită de pârâtă.

Valoarea lucrărilor efectuate este mai mare, cum de altfel, este mai mare şi valoarea lucrării integrale.

Valoarea de recapitulaţie a devizului reprezintă în realitate valoarea efectivă a lucrărilor prestate şi nu se poate determina decât după efectuarea efectivă a lucrărilor în cauză, astfel încât nu putea fi prevăzută în contract.

Valoarea lucrărilor menţionate, a fost stabilită, după cum reiese din Autorizaţia de construire nr. x/28.09.2009 eliberată de Primăria Păstrăveni, la suma de 2.393.818 RON. Recurenta menţionează că nu a avut cunoştinţă de această valoare până după semnarea Contractului de prestări servicii nr. x/07.06.2010. De altfel, nu a avut acces nici până la acest moment la devizul de lucrări convenit între autoritatea contractantă - Consiliul Judeţean Neamţ şi S.C. B. S.A., efectuând lucrările pe baza devizului emis de cocontractantul recurentei.

În condiţiile în care potrivit Contractului de prestări servicii nr. x din 07 iunie 2010, pârâtei i se cuvenea un comision de 3% din valoarea facturilor emise de recurentă pentru cantităţile de lucrări efectiv realizate, conform art. 2 alin. (5) este greşită şi aprecierea instanţei de fond potrivit căreia nu are nicio relevanţă devizul convenit de pârât cu Consiliul Judeţean sau valoarea efectivă a lucrărilor - stabilită prin autorizaţia de construire. În acest context, recurenta menţionează că pentru a răspunde nevoilor sistemului social, prin asigurarea standardelor de calitate europene pentru persoanele cu handicap, Consiliul Judeţean Neamţ a obţinut finanţare pentru reabilitarea şi modernizarea tuturor celor 5 instituţii sociale pe care le păstoreşte din Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, Axa Prioritară 3 "îmbunătăţirea infrastructurii sociale", DMI 3.2 - Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale, condiţii în care fondurile atribuite pentru finanţarea acestor lucrări nu puteau avea altă destinaţie, singurul comision al intermediarului S.C. B. S.A. fiind procentul de 3% menţionat mai sus.

Sub un alt aspect, recurenta învederează că, deşi a efectuat lucrări în cuantum de 651.537 fără TVA, prima instanţa a dispus obligarea pârâtei la plata doar a valorii facturate (643.912 RON) şi neachitate.

Nici cu privire la restituirea garanţiei de bună execuţie instanţa de fond nu s-a pronunţat corect, scăzând din valoarea acesteia cuantumul reparaţiilor pretins a fi efectuate de pârâtă după recepţionarea calităţii lucrării efectuate de recurentă.

După cum a arătat şi în faţa primei instanţe, societatea recurentă a refuzat efectuarea reparaţiilor suplimentare întrucât vizau defecte survenite după recepţia calitativă a lucrării şi erau datorate unei folosinţe necorespunzătoare a imobilului şi nu unor deficienţe ale materialelor folosite (care au corespuns cerinţelor impuse de pârâtă) sau ale lucrărilor efectuate.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cu prioritate cererea formulată de expertul contabil D. privind efectuarea plăţii onorariului aprobat de Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va respinge ca inadmisibilă, având în vedere următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 11 decembrie 2017 şi apoi prin Decizia nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, instanţa de apel a admis cererea expertului contabil şi a stabilit onorariul definitiv, prin majorare cu 2968 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) raportat la art. 22 şi 23 din O.G. nr. 2/2000. În temeiul art. 339 alin. (2) C. proc. civ., majorarea onorariului cuvenit expertului contabil s-a făcut prin hotărâre executorie.

Potrivit art. 22 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 2/2000, este în sarcina instanţei care a dispus efectuarea expertizei să se pronunţe asupra sumei definitive solicitate de către expert, înştiinţând biroul local pentru expertize tehnice judiciare despre suma definitivă aprobată la plată expertului, precum şi partea despre suma rămasă de plată, punând în vedere acesteia să efectueze plata în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare în termen de 5 zile de la înştiinţare.

Solicitarea expertului adresată direct instanţei de recurs este inadmisibilă, pe de o parte pentru că dispoziţia de majorare a onorariului este executorie şi poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite, iar pe de altă parte, întrucât instanţa de apel are atribuţia de a pune în vedere apelantei-reclamante să efectueze plata diferenţei de onorariu.

Examinând modul în care recurenta a înţeles să motiveze recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate şi, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţa are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Susţinerile recurentei-reclamante se referă la chestiuni de fond ale cauzei, criticând expertiza efectuată şi solicitând reaprecierea probatoriului administrat în speţă, fără a argumenta în vreun fel nelegalitatea soluţiei din apel.

Cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate formal de recurentă, aceasta neindicând nici regulile de procedură pretins nerespectate şi nici normele de drept material, care să fi fost încălcate sau aplicate greşit.

Se constată că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de casare, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente de nelegalitate a deciziei ce formează obiectul recursului.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă se referă la administrarea şi interpretarea probelor referitoare la modul în care s-au stabilit sumele datorate, ceea ce constituie aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate în sensul motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor arătate, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C., împotriva Deciziei nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de expertul contabil D. privind efectuarea plăţii onorariului aprobat de Curtea de Apel Bacău.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C., împotriva Deciziei nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2019.

GGC - NN