Conflict of competence between specialized civil sections over tort claims involving insurers joined after filing

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Argeş, secţia Civilă, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtului C. la plata daunelor materiale şi morale rezultate în urma accidentului produs la 11 noiembrie 2013 în Ungaria, când, aflat la volanul autoturismului în care se afla şi reclamantul, nu a adaptat viteza corespunzător condiţiilor de drum, ieşind în decor şi cauzând rănirea gravă a reclamantului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1381, art. 1383, art. 1387 şi art. 1388 C. civ.

La primul termen de judecată, cel din 21 iunie 2016, tribunalul a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forţat a societăţii D. S.A.

Prin notele de şedinţă din 27 iunie 2016, reclamanţii au arătat că societatea de asigurare este de fapt S.C. E. S.A.

Prin întâmpinarea formulată, D. S.A. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere forţată în cauză a acestei societăţi, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2016, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. D. S.A.

În ceea ce priveşte cadrul procesual, reclamanţii, prin apărător, au arătat că înţeleg să se judece în contradictoriu cu C., în calitate de pârât şi cu două societăţi de asigurare - S.C. E. S.A. şi S.C. F. S.A., în calitate de interveniente forţate.

Prin sentinţa civilă nr. 8 din 10 ianuarie 2017, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului persoană fizică şi a respins acţiunea reclamanţilor îndreptată împotriva acestei părţi ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii.

Prin decizia civilă nr. 2461 din 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 350 din 4 octombrie 2018, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis în parte acţiunea majorată şi a obligat-o pe pârâta S.C. E. S.A. să plătească reclamantului A. despăgubiri în sumă de 100.000 RON, reprezentând daune morale şi suma de 28.950 RON, reprezentând daune materiale. L-a obligat pe pârâtul C. să plătească reclamantei B. suma de 1.084 RON despăgubiri materiale. Totodată, a fost obligată pârâta S.C. E. S.A. la plata sumei de 7.075 RON cheltuieli de judecată către reclamantul A. şi pârâtul C. la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată către reclamanta B..

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii.

Prin încheierea din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competentă soluţionare secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Piteşti.

În motivarea acestei încheieri, prima instanţă a reţinut că raporturile din cauza de faţă sunt privitoare la profesionişti, iar cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti ulterior datei de 15 martie 2016, respectiv la 23 ianuarie 2019, motiv pentru care s-a constatat că în mod greşit dosarul a fost repartizat secţiei I Civile, în raport cu hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Prin încheierea din 13 iunie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia propriei necompetenţe materiale procesuale şi a declinat competenţa soluţionării apelului în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În considerentele acestei încheieri, instanţa a reţinut că prin hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti s-a dispus preluarea tuturor dosarelor în materia litigiilor cu profesionişti de către secţia a II-a Civilă începând cu 15 martie 2016, însă în cauză cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior acestei date, respectiv la 14 martie 2016, când a fost depusă la oficiul poştal.

Totodată, s-a constatat că secţia I Civilă este competentă şi din perspectiva prevederilor art. 25 alin. (2), coroborat cu art. 136 alin. (4) C. proc. civ.

În plus, s-a apreciat că apelul declarat în primul ciclu procesual şi înregistrat pe rolul secţiei I Civile la 22 februarie 2017 a fost soluţionat definitiv prin decizia nr. 2461 din 14 septembrie 2017, prin care s-a dispus admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, fără să se fi invocat sau să se fi pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale procesuale în raport cu specializarea secţiei şi cu hotărârea de colegiu evocată. Prin urmare, în opinia secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal cauza a rămas câştigată secţiei I Civile pentru a soluţiona al doilea apel declarat în aceeaşi cauză, după rejudecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 august 2019.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât două secţii ale aceleiaşi curţi de apel s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.

Sintetizând, se constată că prin acţiunea formulată, reclamanţii A. şi B. au învestit Tribunalul Argeş, secţia Civilă cu o cerere prin care au solicitat obligarea pârâtului C. la plata daunelor materiale şi morale rezultate în urma accidentului produs la 11 noiembrie 2013 în Ungaria.

Ulterior, în ceea ce priveşte cadrul procesual, reclamanţii au arătat că înţeleg să se judece în contradictoriu cu C., în calitate de pârât şi cu două societăţi de asigurare, anume S.C. E. S.A. şi S.C. F. S.A. în calitate de interveniente forţate.

Prin sentinţa nr. 8 din 10 ianuarie 2017, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului persoană fizică şi a respins acţiunea reclamanţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii, care a fost admis de către Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în sensul anulării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

După rejudecare, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis în parte acţiunea majorată, a obligat-o pe pe pârâta S.C. E. S.A. să plătească reclamantului A. despăgubiri în sumă de 100.000 RON reprezentând daune morale şi suma de 28.950 RON reprezentând daune materiale, iar pe pârâtul C. să plătească reclamantei B. suma de 1.084 RON reprezentând despăgubiri materiale.

Cu titlu preliminar, instanţa supremă constată şi reţine că natura litigiului şi stabilirea competenţei se analizează la momentul promovării cererii de chemare în judecată.

Trebuie subliniat că în speţă S.C. E. S.A. a fost atrasă în judecată după verificarea competenţei, inclusiv din perspectivă funcţională.

În acest context, Înalta Curte constată şi că, iniţial, competenţa de soluţionare a cauzei a fost dată de faptul că instanţa a fost învestită cu o acţiune în răspundere civilă delictuală într-un litigiu purtat între persoane fizice, profesioniştii fiind atraşi ulterior în proces.

Constată, de asemenea, că hotărârile pronunţate în primă instanţă şi în apel în primul ciclu procesual au fost date de către secţia Civilă a Tribunalului Argeş, respectiv de către secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti.

Prin urmare, în al doilea ciclu procesual competentă să soluţioneze apelul este instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea apelată, respectiv secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti., nu secţia care, potrivit hotărârii Colegiului de conducere al curţii de apel, a preluat cauzele cu profesionişti.

Înalta Curte apreciază că, şi din perspectiva competenţei funcţionale speciale, prezentul litigiu nu implică aspecte care să atragă competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, întrucât el are la bază răspunderea civilă delictuală, în litigiu este atras asigurătorul de răspundere civilă obligatorie prin efectul legii, astfel încât litigiul nu poate fi nicidecum circumscris tipurilor de cauze prevăzute exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii

Prin urmare, în raport cu considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.