Jurisdictional declination of cassation to appellate court for under-200,000 RON appeal decisions involving abusive credit contract clauses

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Motru, secţia Civilă la 9 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. le-a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A., S.C. B. S.A. - Agenţia Motru şi C.., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună constatarea nulităţii absolute a clauzelor înscrise la art. IV pct. 4.1 din contractul de credit nr. x din 29 martie 2007 ca fiind clauze abuzive şi obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare lunară a creditului şi comision de acordare a creditului de la data contractării creditului, cu aplicarea dobânzii legale aferente acestui debit până la data plăţii efective, în urma rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în prezenta cauză.

Totodată, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzelor înscrise la art. V pct. 5.1 din contractul de credit nr. x din 29 martie 2007 ca fiind abuzive, precum şi stabilizarea cursului de schimb CHF - LEU la cursul existent în momentul semnării contractului, curs care să se calculeze la toată perioada contractului, în virtutea constatării ca abuzive a clauzei înscrise la art. V pct. 5.1 din contractul criticat şi prin raportare la art. 1271 C. civ.

S-a solicitat şi obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate în urma fluctuaţiei cursului valutar, ca diferenţă de la cursul de schimb de la semnarea contractului şi până în prezent, actualizate la data plăţii cu rata inflaţiei şi dobânda aferentă, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 553 din 14 martie 2018, Judecătoria Motru, secţia Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - Agenţia Motru, în sensul constatării nulităţii absolute a clauzei înscrise la art. 4 pct. 1 din contractul de credit nr. x din 29 martie 2007, respectiv clauza cu privire la comisionul de acordare a creditului de 2,5% din valoarea creditului, ca fiind abuzivă şi, în consecinţă, s-a dispus eliminarea acesteia din contract.

Au fost obligate pârâtele B. S.A. - Agenţia Motru şi B. S.A. la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de acordare a creditului, plătibilă în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 8 noiembrie 2017 şi până la data plăţii efective.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 2500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a dispus respingerea cererii în rest.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâta pârâtă B. S.A.

Prin decizia nr. 562/2018 din 3 decembrie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. şi a respins apelul declarat de pârâta B. S.A.

A fost schimbată sentinţa apelată în sensul admiterii acţiunii şi constatării ca fiind abuzive a clauzelor prin care riscul creditului este lăsat exclusiv în sarcina consumatorului (art. 5 pct. 5.1 din contract) şi s-a dispus ca plata ratelor să fie făcută la cursul CHF de la data contractării creditului.

Prin aceeaşi decizie s-a dispus şi restituirea sumelor plătite în plus faţă de acest curs, de la data reţinerii până la restituirea efectivă, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Recurenta-pârâta D. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 562/2018 din 3 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 22 mai 2019.

La termenul din 1 octombrie 2019 instanţa supremă a luat în examinare excepţia propriei necompetenţe materiale în soluţionarea recursului, invocată de intimata C..

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1), raportat la art. 97 pct. 1 şi art. 483 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 96 pct. (3) C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanţa supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 562/2018 din 3 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalul Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluţionarea recursului declarat în cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), raportat la art. 96 pct. 3 şi la art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei nr. 562/2018 din 3 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei nr. 562/2018 din 3 decembrie 2018 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.