Debtor’s appeal against insolvency-opening remand ruled inadmissible as Court of Appeal decision deemed final

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 16 ianuarie 2018, creditoarea A. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei B. S.R.L., motivat de faptul că debitoarea are creanţe neachitate în cuantum de 11.176,88 euro, izvorâte din relaţiile comerciale a celor două firme şi confirmate prin facturile fiscale nr. x din 17 iulie 2016 şi nr. 7 din 23 iulie 2016.

În drept s-au invocat prevederile art. 65 alin. (1) şi art. 70 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 917 din 21 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea A. în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 2133A/2018 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 917 din 21 martie pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2018, pe care a anulat-o şi a dispus trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii.

Împotriva deciziei civile nr. 2133A/2018 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs recurenta recurenta B. S.R.L..

Prin memoriul de recurs, recurenta B. S.R.L. a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei se să dispună rejudecarea procesului de către instanţa de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că decizia a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material la care va face referire în continuare.

Astfel, deşi instanţa de apel consideră că sunt îndeplinite condiţiile art. 5 din Legea nr. 85/2014, sub aspectul certitudinii creanţei apelantei împotriva sa, recurenta apreciază că aceasta a procedat într-un mod total nelegal deoarece atât timp cât această creanţă este contestată, caracterul său cert nu există.

Raportând aceste dispoziţii legale la prezenta speţă, este evident că nu sunt îndeplinite, deoarece neplata creanţei apelantei creditoare de către recurentă nu se datorează lipsei fondurilor băneşti, ci doar al contestării întemeiate a creanţei, situaţie în care aceasta evident că îşi pierde caracterul cert.

În acest context, se arată că societatea recurentă nu s-a aflat niciodată în încetare de plăţi, dovadă în acest sens stând chiar şi faptul că aceasta nu figurează cu niciun fel de datorie către bugetul general consolidat al statului, astfel cum rezultă şi din certificatul fiscal ataşat dosarului cauzei, la care instanţa de apel nu face nicio referire, mulţumindu-se doar să arate că nu s-a dovedit acest fapt cu privire la insolvenţa societăţii.

În acest sens, recurenta susţine că a arătat instanţei de fond precum şi celei de apel că toată marfa provenită de la apelantă a fost recepţionată ca fiind deteriorată, existând în acest sens fotografii şi înregistrări video de la momentul recepţiei despre care a făcut vorbire, acestea putând fi puse oricând la dispoziţia instanţei.

Deşi procesele-verbale de control care dovedesc marfa deteriorată au fost emise ulterior recepţiei acestor mărfuri, acest fapt se datorează doar faptului că reprezentantul Ministerului Agriculturii nu a putut fi prezent atunci când a fost solicitat, ci mult mai târziu.

Cu toate că instanţa de apel arată în considerentele hotărârii atacate că nu ar fi fost contestată valoarea facturilor emise de către intimată, recurenta apreciază că acest aspect a fost greşit interpretat, deoarece tocmai acest lucru a fost dovedit cu prisosinţă odată cu susţinerile făcute cu privire la furnizarea mărfurilor deteriorate şi înscrisurile prezentate.

Astfel, recurenta susţine că nu s-a aflat niciodată în situaţia inexistenţei unor fonduri suficiente care să îi permită acoperirea datoriilor, neplata sumelor solicitate de către intimată datorându-se doar refuzului plăţii, deoarece pe de o parte plata a fost deja efectuată către reprezentantul legal al apelantei existând în acest sens şi chitanţe emise şi semnate chiar de acesta.

Este demn de menţionat şi faptul că la momentul promovării litigiului din prezenta cauză, recurenta nu datora niciun fel de sume bugetului general consolidat al statului, avea cinci salariaţi şi o cifră de afaceri de peste 4 milioane de euro.

În acest context, recurentă solicită admiterea recursului, prin intermediul căruia susţine că instanţa de apel a aplicat într-un mod complet eronat dispoziţiile speciale ale Legii nr. 85/2014, la care se raportează în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la 17 ianuarie 2019, intimata A. a solicitat respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă, întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă neputând fi atacată cu recurs, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, iar în subsidiar ca netemeinică şi nelegală.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 martie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 22 martie 2019, părţile nedepunând punct de vedere.

În raport de invocarea, din oficiu a excepţiei de inadmisibilitate a recursului declarat de recurenta B. S.R.L., Înalta Curte va analiza calea extraordinară de atac formulată în cauză, din această perspectivă.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 2133A/2018 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a fost admis apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 917 din 21 martie pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2018, pe care a anulat-o şi a dispus trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii.

Conform dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului".

În acest context, se reţine că autorul căii de atac a solicitat cenzurarea unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2133A/2018 din 31 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2133A/2018 din 31 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2019.