Overpaid disability pension recovery affirmed; appeal held inadmissible as social insurance rulings are final.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.11.2017 pe rolul Tribunalului Dolj contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 161867 din 26 octombrie 2017 emisă de CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DOLJ prin care s-a stabilit că i-au fost achitate necuvenit drepturi în sumă totală de 15.864 RON, în perioada 01.11.2014 - 01.11.2017, plata drepturilor fiind generată de menţinerea eronată în plată a dosarului 161867, începând cu data de 01.01.2011 pensia de invaliditate se transformă în pensie de limită de vârstă, decizia nr. 350854/11.10.2017 conform art. 82 din Legea nr. 263/2010 şi art. 136 alin. (1) H.G. nr. 257/2011, pentru acest motiv constituindu-se în sarcina sa debitul în sumă de 15.864 RON, urmând a fi recuperată conform art. 181 din Legea nr. 263/2010.

Prin sentinţa nr. 894 din data de 17 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă contestaţia formulata de contestatoarea A., în contradictoriu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DOLJ.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal şi motivat, a declarat apel contestatoarea A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, secţia I Civilă prin decizia nr. 2171 din 12 septembrie 2018 a respins apelul formulat de contestatoarea A., împotriva sentinţei nr. 894 din data de 17 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII DOLJ, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-contestator A..

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 februarie 2019 a fost încuviinţat, în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 14 februarie 2019.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de muncă, se reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 2171 din 12 septembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I Civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru aceste considerente, se reţine că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 2171 din 12 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DOLJ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2019.