Salary-differences appeal held inadmissible; labor ruling final with no further review.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the plaintiffs' appeal (recurs) against the Court of Appeal Ploiești's decision no. 2143 of 11 October 2018, which had reversed the first-instance judgment and rejected in full the plaintiffs' labor claims for salary differences (on-call pay, bonuses, overtime, night-work supplements, meal tickets, inflation adjustment, and legal interest) against the county emergency hospital and ambulance service. The Court held that, under Article XVIII paragraph (2) of Law No. 2/2013, read with Articles 634(1)(4), 483(2) of the Code of Civil Procedure, and Article 274 of the Labor Code, decisions rendered in appeal in labor disputes are final and not subject to appeal, so the challenged decision was definitive; the appeal was therefore rejected as inadmissible, with no further remedy available.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013; Salary-differences appeal held inadmissible; labor ruling final with no further review: 2143 of 11 October 2018, which had reversed the first-instance judgment and rejected in full the plaintiffs' labor claims for salary differences (on-call pay, bonuses, overtime, night-work supplements, meal tickets, inflation adjustment, and legal interest) against the county emergency hospital and ambulance service. The Court held that, under Article XVIII paragraph (2) of Law No. 2/2013, read with Articles 634(1)(4), 483(2) of the Code of Civil Procedure, and Article 274 of the Labor Code, decisions rendered in appeal in labor disputes are final and not subject to appeal, so the challenged decision was definitive; the appeal was therefore rejected as inadmissible, with no further remedy available.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal inadmissible because the dispute concerns a labor conflict and the decision is not subject to appeal.
Used to establish that decisions in labor disputes are final and not subject to appeal.
Cited to define the decision as final because it was given in appeal without right to recourse.
Cited to show that decisions in labor disputes are not subject to appeal.
Applied to dismiss the appeal as inadmissible due to the principle of legality of the means of appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., şi W., toţi reprezentaţi de Sindicatul Solidaritatea Sanitară Prahova, au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, solicitând că prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale rezultate dintre contravaloarea gărzilor încasate (calculate eronat prin raportarea la salariul de încadrare) şi contravaloarea gărzilor legal calculate prin raportarea la salariul de baza individual, din luna mai a anului 2013 şi până la pronunţarea prezentei hotărâri; plata diferenţelor salariale rezultate din contravaloarea sporurilor de 50%, 15% şi 5% încasate (calculate eronat prin raportare la salariul de încadrare) şi contravaloarea acestor sporuri calculate legal prin raportare la salariul de baza individual, din mai a anului 2013 şi până la pronunţarea hotărârii; plata sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 75% proporţional şi cu timpul efectiv lucrat în timpul gărzilor în blocul operator, începând cu luna mai a anului 2013 şi până la pronunţarea prezentei hotărâri; obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale corespunzătoare orelor de munca lucrate peste norma de munca de maxim 40 de ore pe săptămână, începând cu mai 2013 şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, respectiv:
Un beneficiu suplimentar faţă de salariu, de 75%, pentru depăşirea normei legale de muncă (echivalentul sporului pentru ore suplimentare de minim 75% prevăzut la art. 123 alin. (2) Codul muncii - prin asimilare conform art. 1 alin. (2) teza a II-a C. civ.); Spor de 25% pentru orele de gardă efectuate între orele 22 şi 6 (sporul pentru muncă de noapte).Toate celelalte sporuri aferente locului de muncă; dreptul la sporul de noapte de cel puţin 25% pentru orele de gardă lucrate în timpul nopţii în afără a ceea ce se considera program normal de lucru; dreptul la toate sporurile aferente locului de muncă pentru toate orele de gardă efectuate; acordarea tichetelor de masă pentru orele lucrate până la ora 14 (pentru zilele în care medicii sunt de gardă nu primesc tichete de masă); plata actualizării cu indicele de inflaţie a tuturor acestor drepturi salariale rezultate mai sus şi plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data scadenţei, la data plaţii efective şi plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului Muncii, Directiva 2003/88/EC aşa cum este interpretată de Curtea de Justiţie a UE în ceea ce priveşte considerarea orelor de gardă ale medicilor că timp de lucru şi celelalte acte normative menţionate în cererea de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 965 din 9.03.2018, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., toţi reprezentaţi de Sindicatul Solidaritatea Sanitară Prahova, în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Prahova.
A obligat pârâtul la plata către reclamanţi a drepturilor salariale cuvenite şi neachitate conform expertizei X. -Anexa 2, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei la data plăţii efective.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea tichetelor de masă pentru orele lucrate până la ora 14, că neîntemeiat.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., toţi reprezentaţi de Sindicatul Solidaritatea Sanitară Prahova şi pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I Civilă prin decizia nr. 2143 din 11 octombrie 2018 a admis apelul declarat de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, împotriva sentinţei civile nr. 965 din 9.03.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., şi W. şi cu pârâtul Serviciul de ambulanţă Judeţean Prahova.
A schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins în tot acţiunea ca neîntemeiată.
A respins apelul declarat de intimaţii reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., împotriva aceleiaşi sentinţe, în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Prahova, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W..
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 14 martie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de muncă, se reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.
Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 2143 din 11 octombrie 2019 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I Civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., F., J., N., R., V., C., G., K., O., S., W., A., E., I., M., Q., U., D., H., L., P. şi T. împotriva deciziei nr. 2143 din 11 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., F., J., N., R., V., C., G., K., O., S., W., A., E., I., M., Q., U., D., H., L., P. şi T. împotriva deciziei nr. 2143 din 11 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ PLOIEŞTI şi SERVICIUL DE AMBULANŢĂ JUDEŢEAN PRAHOVA.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2019.