Prematurity of extra-ordinary appeal against recusal order pending resolution of underlying merits

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016/a8, reclamantul CII A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâtul C. şi cu debitoarea B. S.R.L. prin administrator special, acţiune în anularea transferului patrimonial al sumei de 300.000 RON efectuat la data de 3 februarie 2015, de către debitoare către pârâtul C., conform extrasului de cont emis de D. S.A..

Prin sentinţa nr. 189/2018 din 31 mai 2018, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C.I.I. A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. împotriva pârâţilor C. şi S.C. B. S.R.L. prin administrator special E. şi intervenienţii F. S.R.L., G. S.R.L. şi H. S.R.L..

A respins cererile de intervenţie accesorie formulate în cauză de intervenienţii F. S.R.L., G. S.R.L. şi H. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă A. a declarat apel.

Prin cererile înregistrate pe rolul Curţii de Apel Galaţi, petentele-interveniente S.C. F. S.R.L., G. S.R.L. şi H. S.R.L. au formulat cererii de recuzare ale d-nelor judecător I. şi J., în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 având ca obiect apelul promovat de reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă A. împotriva sentinţei civile nr. 189 din 31 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2016.

În drept, petenta S.C. F. S.R.L. şi-a întemeiat cererea de recuzare pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13, art. 44 şi art. 47 C. proc. civ.

Intimatele-interveniente G. şi S.C. H. S.R.L. au formulat cerere de recuzare împotriva aceloraşi magistraţi judecători, în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată de intimatele societăţi F. S.R.L., G. şi H. S.R.L..

Împotriva acestei încheieri, recurenta-intervenientă F. S.R.L. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei în rejudecare pentru pronunţarea unei încheierii legale si temeinice, iar în cazul în care instanţa de recurs apreciază că prezenta cauză trebuie trimisă unei alte instanţe de acelaşi grad întrucât interesele bunei administrări a justiţiei o cer, arătă este de acord cu o astfel de soluţie.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că motivul esenţial pentru care a formulat cererea de recuzare vizează legătura dintre dl. K., administrator al L. şi dl. C., intimat-pârât în apelul ce formează obiectul dosarului nr. x/2016

Astfel, ţinând cont de faptul că, alături de dl. K., dl. C. are calitatea de suspect în dosarul penal nr. x/2016 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de spălare de bani şi înşelăciune, se poate reţine că între dl. C. şi dl. K. există o legătură de interese, o legătură ocultă şi nelegală, care urmează a fi analizată în detaliu de către organele de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2016, legătura care aduce cu sine extinderea efectelor influenţei dlui. Badea şi asupra evenimentelor ce îl privesc pe dl. C..

Cu alte cuvinte, domnul K. era administratorul de facto al debitoarei B., cu toate că administratorul scriptic era domnul C..

În ceea ce priveşte concretizarea acestei influenţe faţă de judecătorii învestiţi cu judecarea apelului declarat în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016 şi îndoiala cu privire la imparţialitatea acestora, recurenta apreciază utilă conturarea sumară a situaţiei de fapt în contextul căreia aceasta a sesizat Inspecţia Judiciară cu privire la conduita doamnelor judecător I. şi J..

Astfel, în contextul procedurii de insolvenţă a debitoarei B. S.R.L., procedură ce face obiectul dosarului nr. x/2016, în virtutea calităţii sale, administratorul judiciar reprezentat de CII A. a formulat acţiuni în anularea actelor frauduloase ale debitoarei.

În acest sens, recurenta face un istoric privind cauzele relevante în contextul prezentei cereri de recuzare.

Faţă de situaţia prezentată, recurenta arată că a sesizat Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la faptele doamnelor judecător I. şi J., solicitând sancţionarea acestora pentru modul în care şi-au exercitat funcţia şi au favorizat cu bună ştiinţă o parte din dosarul nr. x/2018 (L. S.R.L. - societate administrată de dl. K.), lezând drepturile şi interesele celorlalte părţi din dosar, inclusiv ale recurentei.

În acest context, recurenta susţine că prin încheierea atacată instanţa care a soluţionat cererea de recuzare nu a ţinut cont de aspectele evocate, chiar arătând că în cazul doamnei judecător I., aceasta a soluţionat cererea de preschimbare de termen, exclusiv prin raportare la cele invocate de persoana care solicita preschimbarea.

Temeiul avut în vedere de către instanţa de judecată a fost art. 230 C. proc. civ., care prevede că "termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi".

Astfel, se observă că admiterea unei astfel de cereri de preschimbare se poate admite numai în baza unor motive temeinice, elemente care pot conduce la admiterea unei astfel de solicitări, iar instanţa de judecata ar fi trebuit să observe în primul rând care sunt aceste motive temeinice şi pe baza căror probe se sprijină astfel de susţineri, dar şi de susţinerile celorlalte părţi din dosar cu privire la o astfel de cerere.

În aceste condiţii, instanţa trebuia să aibă in vedere dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd foarte clar că judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Având în vedere aceste dispoziţii imperative, recurenta consideră că motivarea instanţei cu privire la această chestiune este una foarte sumară, menţionându-se doar temeiul de drept art. 230 C. proc. civ., însă nefăcându-se referire la niciunul din mijloacele de probă în bază cărora instanţa a apreciat întemeiată cererea.

Dacă s-ar merge pe un astfel de raţionament ar însemna că orice persoana fizică sau juridică ar putea să se prevaleze de o astfel de procedură pentru a obţine o preschimbare de termen şi instanţele de judecată să pronunţe numai încheieri de admitere, însă în practică nu se întâmplă aşa.

Completele de judecată investite cu astfel de solicitări, dacă apreciază necesar pot cita părţile în camera de consiliu pentru a da lămuriri cu privire la aspectele menţionate în cerere, avându-se astfel în vedere dispoziţiile din C. proc. civ.

Cu referire la susţinerea privind compunerea completelor de judecată pe timpul verii, aceasta este o chestiune ce ţine strict de organizarea instanţelor de judecată, documente care nu au fost puse la dispoziţia recurentei pentru a putea fi analizate, iar în această ipoteză instanţa de Control Judiciar va putea să solicite aceste documente pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei susţinerilor completului care a judecat cererea de recuzare.

În ceea ce priveşte menţionarea ca temei a dispoziţiilor art. 453 alin. (5) C. proc. civ. (în realitate fiind dispoziţiile art. 450 alin. (5) C. proc. civ.) privind cererea de suspendare provizorie, se arată că până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului.

În aceste condiţii, instanţa avea obligaţia să aibă în vedere dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. şi să facă demersuri pentru a putea să observe dacă motivele temeinice invocate de către apelantă sunt întemeiate şi există un minim de mijloace de probă care să justifice motivele invocate.

Cât timp, potrivit dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ., la dosar nu au fost depuse niciun fel de mijloace de probă din care să rezulte temeinicia motivelor invocate şi nici urgenţa luării unei astfel de măsuri, recurenta apreciază că instanţa de judecată a luat în considere susţinerile apelantei pentru a admite o cerere de suspendare provizorie, fără a exista o analiză în acest sens.

În aceste condiţii, recurenta se întrebă dacă doamna judecător şi-a format o anumită convingere cu privire la aceste societăţi comerciale şi a fost de acord cu pronunţarea unei astfel de încheieri, care nu este supusă niciunei căi de atac, pe fondul cauzei în dosarul x/2016, va putea să îşi mai schimbe opinia.

În acest sens, recurenta arată că instanţa care a analizat cererea de recuzare, nu a avut în vedere aceste temeiuri de drept menţionate şi nici situaţia de fapt concretă bazată pe un minim de probatoriu si nu a avut în vedere că a fost admisă atât o cerere de preschimbare de termen cât şi o cerere de suspendare provizorie, doar pe baza susţinerilor apelantei, fără ca celelalte părţi să aibă ceva de spus. Practic contradictorialitatea a lipsit, astfel că instanţa care a judecat cererea de recuzare nu s-a aplecat absolut deloc asupra chestiunilor evocate.

În acest context, recurenta solicită instanţei de recurs să aibă în vedere în vedere că motivarea instanţei de fond, nu s-a bazat pe motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., făcând referire la dispoziţiile art. 42 pct. 9 C. proc. civ.

Cât timp instanţa a făcut o analiză sumară asupra motivelor evocate în cuprinsul cererii de recuzare, recurenta apreciază că încheierea nu este motivată.

Având în vedere şi faptul că intimatul pârât dl. C. se află în legături de interese (şi nu numai) cu dl. K., administrator al L. S.R.L. (societate care deja apare ca fiind favorizată de către judecătorii ce formează completul C1A - c+cmf), recurenta solicită instanţei să constate că există îndoieli cu privire la imparţialitatea cu care doamnele judecător I. şi J. ar soluţiona apelul declarat în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016, sens în care apreciază că solicitările acesteia sunt întemeiate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 februarie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 25 februarie 2019, părţile nedepunând punct de vedere.

În raport de invocarea, din oficiu a excepţiei de prematuritate a recursului declarat de recurenta F. S.R.L., Înalta Curte va analiza calea extraordinară de atac formulată în cauză, din această perspectivă.

Recursul are ca obiect încheierea din 4 octombrie 2018, prin care, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins atât cererea de recuzare a doamnei judecător I., cât şi cererea de recuzare formulată cu privire la doamna judecător J..

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

În speţa de faţă, apelul declarat împotriva sentinţei nr. 189/2018 din 31 mai 2018, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu a fost soluţionat, având stabilit termen de judecată la 20 februarie 2019, astfel cum rezultă din evidenţa sistemului informatizat al instanţelor.

Având în vedere că la data declarării recursului, apelul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă A. împotriva sentinţei nr. 189/2018 din 31 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu era soluţionat, faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, Înalta Curte apreciază că recursul este prematur formulat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca prematur formulat recursul declarat de recurenta F. S.R.L. împotriva încheierii din 4 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca prematur formulat recursul declarat de recurenta F. S.R.L. împotriva încheierii din 4 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii Cabinet Individual de Insolvenţă A., G. S.R.L., S.C. B. S.R.L., H. S.R.L. şi C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2019.