Swiss-franc loan nullity claim ended by inadmissible recourse below 1M RON threshold.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 09.04.2014, sub numărul de dosar x/2014, la Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, în urma dispunerii disjungerii judecăţii prin sentinţa comercială nr. 9933/Com/2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 al aceleiaşi instanţe, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor de la art. 1.3 lit. c), 2.2 şi 6.3 din Condiţiile speciale ale Convenţiei de credit nr. x din 27.04.2007, pentru încălcarea de către bancă a obligaţiilor de informare, consultare şi avertizare a consumatorilor anterior încheierii contractului, a obligaţiei de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice), de a nu utiliza practici comerciale înşelătoare, a obligaţiei de a nu introduce clauze abuzive în contractele de credit;

- obligarea băncii la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent contractului de credit care să prevadă restituirea creditului în RON, prin luarea în considerare a cursului CHF - RON de la data încheierii contractului de credit;

- obligarea băncii la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 202/C/2015 pronunţată la data de 19.02.2015 în dosarul nr. x/2014 Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, unde cauza a fost înregistrată în dosarul nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 4962 pronunţată la data de 18.09.2015 în dosarul nr. x/2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată şi a obligat reclamanţii în solidar la plata către pârâtă a sumei de 6.395,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile reclamanţii A. şi B. au formulat apel, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 939A din 26.05.2016 a respins apelul declarat de apelanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 4962 din 18.09.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata C. S.A., ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 939A din 26.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 23.10.2017 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 15 martie 2018, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 4962 din 18.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, pe care a menţinut-o.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - şi cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ, "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că în cazul cererii de chemare în judecată care cuprinde mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe aceeaşi cauză, competenţa după valoare va fi determinată în funcţie de acea pretenţie care are valoarea cea mai ridicată.

Prin raportare la aceste prevederi legale, se constată că prin cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate în Condiţiile speciale ale Convenţiei de credit nr. x din 27.04.2007.

Fiind formulate capete de cerere distincte în legătură cu clauze contractuale a căror validitate este contestată, se constată că acestea au natura unor capete de cerere principale, în sensul art. 30 alin. (3) teza a II-a prima ipoteză C. proc. civ., având în vedere că, pe de o parte, au fost formulate prin cererea introductivă de instanţă şi, pe de altă parte, soluţia dată fiecărui capăt de cerere nu depinde de soluţia dată celorlalte capete de cerere.

Astfel, va fi examinată valoarea fiecărui capăt de cerere principal, prin raportare la estimările făcute în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi la sumele ce rezultă din înscrisurile depuse în primă instanţă.

Prin raportare la aceste valori, se constată că valoarea obiectului cererii este de 28.434.22 RON, potrivit evaluării reclamanţilor efectuată prin înscrisul existent la fila x dos nr. 5564/111/2014 al Tribunalului Bihor.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, pronunţată de Curtea Constituţională, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reţinut că, efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În condiţiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale vizează atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica hotărârilor pronunţate în apel ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, a Curţii Constituţionale.

Per a contrario, hotărârilor pronunţate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, a Curţii Constituţionale, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Or, această din urmă ipoteză este aplicabilă în prezenta cauză, în condiţiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunţată la 26 mai 2016, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017, a Curţii Constituţionale, a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017.

Totodată, se reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 conform cărora, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Prin raportare la aceste consideraţii, se constată că valoarea cererii de chemare în judecată este în cuantum de 28.434.22 RON.

Având în vedere că valoarea acestui capăt de cerere principal este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, se poate concluziona în sensul că decizia civilă nr. 939A din 26 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 939 A din 26 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 939 A din 26 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2019.