Lack of procedural interest extinguishes appeal after subsequent admission of constitutional referral

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, formulată în cadrul soluţionării recursurilor declarate de reclamanta A. şi de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1125 din 27 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, recurenta A. a invocat, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ. formulată de recurenta-reclamantă A., fiind dispusă amânarea judecării cauzei la 29 august 2018, pentru soluţionarea recursurilor.

Împotriva acestei încheieri, recurenta A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este nelegală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 519 C. proc. civ.

În motivarea excepţiei, recurenta a arătat că dispoziţiile art. 519 C. proc. civ. sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează ca "o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea de fond a cauzei "vizează şi modul de interpretare a dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României raportat la art. 27 C. proc. civ. şi la decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la dezlegarea de drept dată aplicării dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ. referitor la aplicabilitatea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale.

Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Art. 519 C. proc. civ. reprezintă norma de drept care are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece reprezintă temeiul de drept în baza căruia a fost pronunţată decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, invocată de instanţa de recurs, în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Prin decizia nr. 52/2018, pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., s-a statuat asupra efectelor aplicării în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, respectiv asupra aplicării dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României cu următorul conţinut: (4) "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Conform art. 126 alin. (3) din Constituţia României, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti potrivit competentei sale, iar Curtea Constituţională se pronunţă, conform art. 146 lit. d) din Constituţie, asupra conformităţii nomelor de drept din legi şi ordonanţe cu normele constituţionale, pentru a asigura respectarea art. 142 alin. (1) din Constituţia României.

Problema efectelor deciziilor Curţii constituţionale şi aplicării în timp a acestor decizii este reglementată de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, aceste norme fiind destul de clare şi concordante cu principiul aplicării în timp şi intrării în vigoare a legii, prevăzut de art. 78 din Constituţie.

Aplicarea în timp a legii de procedură civilă este prevăzută şi de art. 24 din C. proc. civ., nefiind o chestiune de drept nouă de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

Interpretarea şi aplicarea unitară a legii în toate ramurile de drept se asigură însă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 126 alin. (3) din Constituţie.

Prin urmare, recurenta A. susţine că respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ. încalcă dispoziţiile art. 129 din Constituţia României.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 29 noiembrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 6 decembrie 2018, părţile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea din 9 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 4 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi a acordat termen la data de 26 septembrie 2019, cu citarea părţilor.

În raport de invocarea, din oficiu a excepţiei lipsei de interes a recurentei-reclamante A. în promovarea prezentului recurs, Înalta Curte va analiza calea extraordinară de atac formulată în cauză, din această perspectivă.

Astfel, printre condiţiile ce se cer întrunite cumulativ pentru a fi parte în proces - alături de calitatea procesuală, capacitatea procesuală şi afirmarea unui drept pentru realizarea căruia calea justiţiei este obligatorie - se numără şi interesul.

Prin interes se înţelege folosul material sau moral pe care-l urmăreşte cel ce porneşte acţiunea sau săvârşeşte un act procedural. Acesta trebuie să fie legitim - în legătură cu pretenţia formulată - personal şi direct - folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală - născut şi actual - partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Excepţia lipsei de interes este un mijloc procedural de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia din cerinţele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile, respectiv cereri, exercitarea căilor de atac, executarea silită.

Această excepţie vizează fie inexistenţa interesului, fie cazul în care interesul nu îndeplineşte cerinţele evocate, fiind o excepţie de fond absolută şi peremptorie ce poate fi invocată şi de instanţă din oficiu.

În raport de cele evocate, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. nu poate fi primită, fiind lipsită de interes.

Aceasta deoarece, prin încheierea din 12 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost admisă cererea formulată de recurenta A. în dosarul nr. x/2015 şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi (4), raportat la art. 518 şi art. 27 C. proc. civ. şi Decizia nr. 52, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, efectele încheierii atacate s-au produs până la data de 12 septembrie 2018, când, în cadrul soluţionării recursurilor declarate de reclamanta A. şi de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1125 din 27 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.

În acest context, Înalta Curte constată că în prezent recursul nu mai aduce niciun folos practic recurentei, motiv pentru care va admite excepţia lipsei de interes şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 4 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi B., ca lipsit de interes.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2019.