Unpaid judicial stamp duty and automatic annulment of a cassation objection
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the procedural dismissal of the case, ordering the annulment of the petitioner’s appeal for lack of payment as unfranked, thereby leaving the lower court’s decision on the substantive issue of stamp duty enforcement intact. The dispute involved a procedural challenge (annulment appeal) filed by a litigant against a prior decision that had dismissed their application for revision due to non-payment of judicial stamp duty, where the appellant failed to cure this formal defect by the designated court hearing date. The court’s decisive legal basis was the mandatory requirement of access to justice requiring payment of judicial stamp duty under Article 1 and Article 20 of Law No. 146/1997, along with corresponding provisions in the Methodological Norms and Decree No. 32/1995, which mandates the automatic annulment of any filing that does not include proof of stamp duty payment.
Legislator headnote
AI generatedart. 323 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) din C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Unpaid judicial stamp duty and automatic annulment of a cassation objection: Art. 1 din Legea 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1195 din 18 aprilie 2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 12 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare A..
Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I Civilă care, prin încheierea nr. 591 din 20 martie 2019, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ. şi a Hotărârii nr. 8 din 05 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 1077 din 17 mai 2019 a admis excepţia de netimbrare a cererii de revizuire, invocată din oficiu; a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1195 din 18 aprilie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.1, ca netimbrată.
Împotriva deciziei civile nr. 1077 din 17 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, a declarat recurs contestatoarea A..
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerinţele art. 488 C. proc. civ.
Înalta Curte luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea excepţia de netimbrare, soluţionarea acesteia făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să anuleze contestaţia în anulare ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.
Art. 1 din Legea 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că, contestaţia în anulare formulată de A. nu a fost însoţită de dovada achitării taxei judiciare de timbru, contestatoarea fiind citată pentru termenul de judecată din data de 26 septembrie 2019 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 10 RON şi timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON .
În raport de împrejurarea că A., în calitate de contestatoare, nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 26 septembrie 2019, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 30 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea contestaţiei în anulare ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1077 din 17 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2019.