Judge-plaintiff's salary claim assigned to Prahova Tribunal under judicial impartiality rule.

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 02.05.2018 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, reclamanta A., judecător la Curtea de Apel Braşov, a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că indemnizaţia lunară ce i se cuvenea în perioada 09.04.2015-01.12.2015 trebuia să fie calculată prin aplicarea unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, iar pentru perioada 30.11.2015-01.10.2016 prin aplicarea unei valori de 445,50 RON; de asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre indemnizaţia lunară efectiv încasată şi cea cuvenită în perioada 09.04.2015-01.10.2016, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare, de la momentul scadenţei lunare până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 966/MAS/04.10.2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta are calitatea de judecător la Curtea de Apel Braşov şi a învestit Tribunalul Braşov cu o acţiune în pretenţii salariale, îndreptate împotriva angajatorului şi ordonatorilor de credite; or, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În continuare, a evocat decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, dar şi faptul că, în considerentele acesteia s-a reţinut că sintagmele "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" şi "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, întrucât limitează situaţia în care judecătorul reclamant este obligat să sesizeze o instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi învecinate, la ipoteza în care acesta funcţionează la instanţa competentă să judece litigiul în primă instanţă, nu şi la instanţa de grad superior.

A reţinut Tribunalul Braşov că, întrucât reclamanta este judecător la Curtea de Apel Braşov, instanţă competentă să judece apelul, se impunea sesizarea unei instanţe egale în grad cu Tribunalul Braşov, dar aflate în raza teritorială a unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Braşov.

Aşa fiind, luând act de absenţa unei alegeri din partea reclamantei, a declinat competenţa în favoarea unei instanţe egale în grad din raza Curţii de Apel Ploieşti, învecinate Curţii de Apel Braşov, adică în favoarea Tribunalului Prahova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la 25.06.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1736/13.08.2019, Tribunalului Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin decizia nr. 7/16.05.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a statuat că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Or, reclamanta deţine funcţia de judecător la Curtea de Apel Braşov, iar nu în cadrul Tribunalului Braşov, instanţă competentă material să soluţioneze cauza în primă instanţă.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta, judecător la Curtea de Apel Braşov, a învestit Tribunalul Braşov cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se afla instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Prin decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018 s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale; de asemenea, s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În paragraful 32 al acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidenţa aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cauza calităţii părţilor, eventualul disconfort al părţii judecător creat prin ieşirea acestor cauze din circumscripţia curţii de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparţialităţii justiţiei şi a intereselor legitime ale celeilalte părţi. Astfel, indiferent dacă competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curţii de apel, acestea vor fi soluţionate de instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, putând da naştere în aplicarea normelor legale unor situaţii neprevăzute la edictarea acestora."

Cum reclamanta îşi desfăşoară activitatea la Curtea de Apel Braşov, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Braşov, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin prisma interpretării Curţii Constituţionale.

Potrivit acestor dispoziţii legale, reclamanta va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Având în vedere considerentele anterior expuse, notând că Tribunalul Prahova se află în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată cu Curtea de Apel Braşov, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea acestui tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2019.