Lifetime annuity contract restitution: annulment of cassation appeal due to non-payment of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, la data de 2 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat să se dispună, în principal, rezoluţiunea contractului de rentă viageră autentificat sub nr. x/17.02.2005 de BNP D. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanţilor astfel dobândit; în subsidiar, obligarea pârâtului la plata sumei de 41.687,16 RON cu titlu de medicamente şi îngrijire medicală pentru ultimii 3 ani; obligarea pârâtului la plata sumei de 3.108,97 RON/luna reprezentând medicamente şi îngrijire medicală necesară; obligarea pârâtului la plata sumei de 24.000 RON reprezentând contravaloarea obligaţiei de înmormântare şi la plata sumei de 50.000 Euro sau echivalentul în RON la data plăţii reprezentând daune aduse onoarei şi demnităţii; să se constate că între părţi s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare în ceea ce priveşte imobilul situat în Timişoara, str. x, jud. Timiş la data de 25.05.2008 şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic, cu consecinţa înscrierii în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.

Prin sentinţa civilă nr. 169/PI din 21 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C., fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, la data de 3 aprilie 2017, au declarat apel reclamanţii A. şi B., apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 27.04.2017.

Prin decizia civilă nr. 104 din 15 iunie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins excepţiile insuficientei timbrări, respectiv a nulităţii cererii de apel, formulate de către intimatul C. şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 169 din 21.02.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş, fără cheltuieli de judecată.

La 30 mai 2018, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 104 din 15 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, recurenţii au prezentat situaţia de fapt şi şi-au exprimat nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate în cauză, fără a indica motive de casare care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Intimatul-pârât C. a depus întâmpinare la 3 septembrie 2018, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat în principal excepţia netimbrării, excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii recursului, precum şi inadmisibilitatea recursului, potrivit art. 488 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în care s-a menţionat că recursul nu este timbrat.

Prin încheierea din 26 februarie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţile în litigiu, punându-li-se în vedere că au posibilitatea să depună puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.

Părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Analizând, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 3 iulie 2018, s-a constatat că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sens în care s-a stabilit în sarcina autorilor căii extraordinare de atac, în baza art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţia de a depune o taxă judiciară de timbru în cuantum în de 5694,71 RON.

În aceste condiţii, prin adresa comunicată recurenţilor la 11 iulie 2018, conform art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, li s-a pus în vedere complinirea lipsurilor cererii de recurs anterior menţionate.

Recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 23 iulie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de recurenţi, iar prin încheierea din 10 octombrie 2018 s-a respins cererea de reexaminare a încheierii menţionate.

Recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru statuează principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Dispoziţiile art. 32 ale anterior evocatului act normativ prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv sub sancţiunea anulării cererii, obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În speţă, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei ce le revenea, deşi li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, aşa cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar recurs.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 104 din 15 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.