Debtor's enforcement challenge assigned to Drobeta Turnu-Severin court as definitive enforcement court

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 26.11.2018 sub nr. x/2018, contestatoarea A. a formulat în contradictoriu cu intimata B. S.A. contestaţie la executare prin intermediul căreia a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să constate că, potrivit deciziei Î.C.C.J. nr. 9/2018, cererea de executare silită a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale de către o altă persoană decât creditorul C. S.A., motiv pentru care executarea este nulă, persoana care a demarat executarea nefiind creditoare; să constate prescris dreptul creditorului C. S.A. de a obţine executarea executare silită, executarea fiind pornită cu depăşirea termenului de 3 ani de la data naşterii dreptului de a obţine executarea silită; să dispună anularea tuturor actelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc în dosar execuţional nr. x/2018, după cum urmează: încheierea nr. 5474/18.09.2018 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2018 privind încuviinţarea executării silite, încheierea din 23.10.2018 privind stabilirea cheltuielilor de executare, somaţia din 23.10.2018, înştiinţarea din 23.10.2018 cu privire la invitaţia de a se prezenta în termen de 5 zile la biroul executorului judecătoresc, înştiinţarea din 5.11.2018 privind măsura popririi şi să dispună încetarea executării silite având în vedere că dreptul de a obţine executarea silită s-a prescris.

Prin sentinţa civilă nr. 4111 din 22 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Timişoara s-a admis exceptia necompetentei teritoriale invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că în dosarul de executare nr. 548/2018 al BEJ D., deschis la cererea intimatei B. S.A. are loc executarea silită împotriva contestatoarei A. şi a debitorului E., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 02.07.2013.

Executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin încheierea din 18.09.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Contestatoarea A. a formulat contestaţie la executare care a fost introdusă la Judecătoria Timişoara, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că la data sesizării organului de executare-28.08.2018, aceasta a locuit în circumscripţia acestei instanţe, respectiv în municipiul Timişoara.

Instanţa a constatat că cererea de executare silită a fost formulată de către intimata B. S.A. împotriva a doi debitori, contestatoarea A. şi debitorul E., pentru plata creanţei rezultate din titlul executoriu.

Conform art. 112 C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre debitori, iar în baza art. 116 C. proc. civ., în îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin potrivit art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc va alege instanţa competentă.

Astfel, cererea de încuviinţare a executării silite a fost depusă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanţă competentă în raport cu domiciliul debitorului E., astfel că această instanţă a fost competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.

Prin urmare, competenţa teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca instanţă de executare rămâne definitiv dobândită în raport cu toţi debitorii, prin prorogare de competenţă şi, în consecinţă, în baza art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de oricare dintre debitori.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 07.05.2019.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa civilă nr. 1989, pronunţată la data de 30 mai 2019 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., în favoarea Judecătoriei Timişoara; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - instanţa competentă a soluţiona conflictul.

Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De altfel, dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc competenta de soluţionare a contestaţiilor la executare in favoarea instanţei de executare.

S-a constatat că prezenta contestaţie a fost formulată doar de debitoarea A., care la data formulării cererii de executare silită avea viză de reşedinţă în Timişoara, pentru perioada 13.12.2017-12.12.2018, viză prelungită pentru perioada 07.11.2018-06.11.2019, conform fişei DEPABD .

Instanţa a apreciat că nu are relevanţă în stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare faptul că Judecătoria Drobeta Turnu Severin a încuviinţat executarea silită şi că debitorul care nu formulează contestaţie la executare are domiciliul în Drobeta Turnu Severin.

În cauză, faţă de dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., instanţa a constatat că instanţa competentă este Judecătoria Timişoara, având în vedere domiciliul debitorului care a formulat contestaţia la executare, domiciliul opozabil terţilor prin înscrierea în baza de date informatizată - DEPABD.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi Judecătoria Timişoara - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din analiza textelor de lege anterior menţionate, rezultă că soluţionarea incidentelor procedurale ivite în cursul executării silite revine instanţei de executare, care se determină în funcţie de domiciliul debitorului de la data sesizării organului de executare.

În speţă, executarea silită a început împotriva a doi debitori, contestatoarea A. şi debitorul E., iar cererea de încuviiţare a executării silite a fost depusă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanţă competentă în raport cu domiciliul debitorului E., care la data sesizării sesizării organului de executare, era în municipiul Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, astfel cum s-a menţionat în cuprinsul încheierii nr. 5474 din 18 septembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., în cauză a operat prorogarea legală de competenţă în privinţa contestatoarei A. care nu avea domiciliul în raza judecătoriei iniţial sesizate, competenţa teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin ca instanţă de executare rămânând definitiv dobândită în raport cu ambii debitori.

Având în vedere că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţa de executare, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, şi instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reţine că prin încheierea nr. 5474 din 18 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a constatat că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 02.07.2013 şi, totodată, a admis această cerere (în dosarul de executare nr. 548/E/2018 al BEJ D.).

Or, ca efect al încuviinţării executării silite a titlului executoriu anterior menţionat, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că şi contestaţia la executare formulată în prezenta cauză constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca instanţă de executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.