Jurisdictional conflict over whether union council compensation constitutes an individual labor dispute, determined by accessory status of national council role to local union employment

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, la data de 31.07.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Federaţia Sanitas din România, solicitând obligarea acesteia la plata indemnizaţiei de membru al Consiliului Naţional al Federaţiei Sanitas din România, pentru perioada aprilie 2014 - iulie 2018, precum şi actualizarea sumei cu dobânda legală până la data plăţii efective.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 278 alin. (2) Codul muncii şi Legea nr. 62/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 139/2019 din 19 februarie 2019, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, funcţionale şi teritoriale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar şi susţinerilor necontestate de părţi, reclamantul este preşedintele Sindicatului Sanitas Galaţi, sindicatul fiind membru al Federaţiei Sanitas din România.

Conform art. 53 din Statutul Federaţiei, membrii Consiliului Naţional sunt preşedinţii organizaţiilor sindicale judeţene şi a Municipiului Bucureşti şi reprezentanţii mandataţi ai acestora şi membrii Biroului Executiv al Federaţiei Sanitas.

Prin Hotărârea nr. 2/01.02.2006 a Consiliului Naţional s-a aprobat acordarea indemnizaţiei lunare membrilor Consiliului Naţional al Federaţiei Sanitas din România, alţii decât membrii Biroului Executiv, aceasta fiind stabilită prin Hotărârea nr. 1/01.02.2006 la valoarea de 250 RON, suma fiind modificată prin hotărâri ulterioare.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei pentru perioada aprilie 2014 - iulie 2018, iar instanţa a reţinut că acest litigiu face parte din categoria cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

De asemenea, instanţa a apreciat că litigiul nu face parte din categoria conflictelor de muncă, definite la art. 231 din Codul muncii drept conflictele dintre salariati si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca.

Tribunalul a arătat că, între reclamant şi pârâtă nu există un raport de muncă, între aceştia nefiind încheiat un contract individual de muncă şi nu s-a dovedit că reclamantul ar fi încheiat contract individual de muncă cu Sindicatul Sanitas Galaţi.

O definiţie mai detaliată a conflictului individual de muncă este prevăzută la art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011, instanţa constatând că litigiul dedus judecăţii nu se încadrează în niciuna dintre categoriile prevăzute de textul legal.

Reclamantul a mai apreciat că litigiului îi este aplicabilă jurisdicţia muncii în raport de art. 266 din Codul muncii şi art. 11 din Legea nr. 62/2011.

Or, art. 266 din Codul muncii prevede că jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Prin urmare, teza întâi nu este aplicabilă în raport de inexistenţa raportului de muncă dintre părţi, iar teza a doua nu este aplicabilă deoarece raportul juridic dedus judecăţii nu este unul între parteneri sociali, astfel cum sunt definiţi la art. 1 lit. a) din Legea nr. 62/2011.

Instanţa a mai reţinut că raporturile juridice dintre părţi nu se pot califica în funcţie de natura sumei reprezentând indemnizaţia de participare din punct de vedere fiscal, implicit nici stabilirea competenţei instanţei de judecată nu poate fi determinată de norme de drept fiscal. Mai mult, indemnizaţia cuvenită membrilor Consiliului Naţional ai Federaţiei Sanitas din România nu este acordată pentru activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul Federaţiei, membrii Consiliului nefiind aleşi în această funcţie, iar sumele respective nu sunt obţinute de o persoană care desfăşoară activitate în baza unui statut special prevăzut de lege, cum ar fi de exemplu cele obţinute de aleşii locali, ci sunt obţinute în baza statutului Federaţiei Sanitas din România, adoptat de membrii Federaţiei.

Cum raportul dedus judecăţii nu este un raport de muncă, un raport între parterneri sociali sau un raport juridic asimilat acestora, ci un raport juridic civil, instanţa a reţinut că revine instanţei de drept comun competenţa funcţională a soluţionării cauzei, nu unui complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.

Astfel, în privinţa competenţei materiale, instanţa reţine că potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă, în primă instanţă, orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, iar din înscrisurile de la dosar rezultă o valoare sub pragul de 200.000 RON, astfel încât judecătoria este instanţa competentă material pentru a soluţiona cauza.

Referitor la competenţa teritorială, regula de drept comun în materie, prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., este că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Cum sediul pârâtei este în Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, raportat la considerentele anterior reţinute, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., cu referire la art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţiile necompetenţei funcţionale, materiale şi teritoriale, invocate de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă la data de 22.03.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 2669/2019 din 2 mai 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi; constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de membru al Consiliului Naţional al Federaţiei Sanitas din România, pentru perioada aprilie 2014 - iulie 2018, raportat la calitatea de angajat al Sindicatului Sanitas Galaţi, apreciind că exercitarea activităţii în cadrul Consiliului Naţional echivalează cu o detaşare în cadrul pârâtei pe perioada desfăşurării lucrărilor Consiliului Naţional.

Instanţa a evocat dispoziţiile art. 266 şi art. 267 lit. d) din Codul muncii, precum şi definiţia dată de art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 conflictului individual de muncă, apreciind că prezenta cauză are natura unui litigiu de muncă, raportat la temeiurile precizate de reclamant în susţinerea cererii, raporturile de muncă constituind cauza juridică invocată a pretenţiilor reclamantului.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Competenţa materială este reglementată de norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga.

Normele de competenţă materială sunt stabilite în funcţie de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Galaţi cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei Federaţia Sanitas din România la plata indemnizaţiei de membru al Consiliului Naţional al Federaţiei Sanitas din România, pentru perioada aprilie 2014 - iulie 2018, precum şi actualizarea sumei cu dobânda legală până la data plăţii efective.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 278 alin. (2) Codul muncii şi ale Legii nr. 62/2011 a dialogului social.

Potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii, prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

Este de necontestat faptul că reclamantul este preşedintele Sindicatului Sanitas Galati, sindicat care este membru al Federatiei Sanitas din Romania.

Conform prevederilor statutare, ca preşedinte al Sindicatului Sanitas Galati este angajat al acestui sindicat în baza unui contract individual de muncă.

Astfel, deşi Tribunalul Galaţi a arătat că nu s-a dovedit că reclamantul ar fi încheiat un contract individual de muncă cu Sindicatul Sanitas Galaţi, la dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Galaţi, a fost depus Raportul Comisiei de cenzori prezentat Biroului Executiv şi Consiliului Naţional - sesiunea 14.09.2017, în care se precizează că potrivit notelor de control întocmite s-a constatat că:

"2. Birourile operative sunt în mandat şi s-au întocmit contracte individuale de muncă, după cum urmează: (...) la Galaţi are CIM cu normă întreagă preşedintele."

Totodată, conform dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, "perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizaţia sindicală constituie vechime în muncă."

Conform art. 53 din Statutul Federaţiei Sanitas din România, preşedintele Sindicatului Sanitas Galaţi, respectiv reclamantul din speţă, este şi membru de drept în Consiliul National al Federaţiei, calitate în care beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru activitatea depusă în cadrul acestui organ, dacă întruneşte cumulativ condiţiile stabilite prin Hotărârea nr. 2/01.02.2006. Această indemnizaţie este asimilată drepturilor de natură salarială, întrucât se fundamentează pe contractul individual de muncă pe care reclamantul l-a încheiat cu Sindicatul, activitatea desfăşurată în calitatea de membru al Consiliul National al Federaţiei Sanitas fiind accesorie funcţiei de preşedinte al Sindicatului Sanitas Galaţi.

Din coroborarea dispoziţiilor legale evocate, rezultă că raportul juridic dintre un membru al consiliului naţional al unei federaţii sindicale şi organizaţia sindicală în cauză este un raport juridic de muncă, chiar dacă între Federaţia Sanitas şi preşedintele Sindicatului Sanitas Galati (respectiv, reclamantul A.) nu există un contract de muncă încheiat în mod nemijlocit.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, prin natura activităţii desfăşurate, raportul dedus judecăţii este asimilat noţiunii de jurisdicţie a muncii definită de art. 266 din Codul muncii.

Prin urmare, litigiul dedus judecăţii are natura unui conflict individual de muncă, motiv pentru care competenţa materială trebuie stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În speţă, domiciliul reclamantului se află în judeţul Galaţi, astfel că, raportat la textele de lege mai sus citate, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Galaţi.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.