Revision request over CJEU-contrary pension ruling transferred to Court of Appeal Ploiești on jurisdictional grounds.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova, solicitând instanţei să dispună admiterea contestaţiei formulate, anularea Deciziei nr. 12297/11.03.2014, comunicată la 05.02.2018 şi obligarea intimatei să emită o nouă decizie de acordare şi de repunere în plată a drepturilor de pensie pentru toată perioada de stagiu realizată pe teritoriul României, începând cu data depunerii cererii în Grecia, 13.03.2007, conform formularului x.

Prin sentinţa civilă nr. 3620 din 10 decembrie 2018, Tribunalul Prahova a admis contestaţia, a anulat decizia nr. 12297/2014 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de acordare şi repunere în plată a drepturilor de pensie pentru toată perioada de stagiu realizată de reclamantă pe teritoriul României, începând cu data de 13.03.2007.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1604 din 29 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta-intimată Casa Judeţeană de Pensii Prahova împotriva sentinţei civile nr. 3620/10.12.2018, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A., a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Intimata-contestatoare A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1604 din 29 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, cerere întemeiată în drept pe dispoziţiile Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în cauza C-69/14 Târşia împotriva Statului Român şi pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta a susţinut, în esenţă, că deşi art. 509 C. proc. civ. nu prevede explicit, există posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătoreşti civile definitive pe motiv de nerespectare a dreptului comunitar şi a unor hotărâri judecătoreşti ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Astfel, în speţă, revizuenta consideră că soluţia pronunţată de instanţa de apel este potrivnică Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele reunite C-401/13 şi C-432/13 Balasz contra României, obligatorie general prin publicarea ei în Buletinul Oficial al Uniunii Europene la 22 ianuarie 2015.

Prin urmare, revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 3620 din 10 decembrie 2018 a Tribunalului Prahova.

Examinând, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire, instanţa supremă reţine următoarele:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează existenţa unor hotărâri definitive potrivnice.

Prin urmare, în ceea ce priveşte instanţa competentă, trebuie examinată incidenţa dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Norma de competenţă se referă la instanţa naţională, ierarhic superioară celei care a pronunţat prima hotărâre definitivă, apreciată ca potrivnică hotărârii atacate cu revizuire.

În speţă, "prima hotărâre" invocată de revizuentă a fost dată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele reunite C-401/13 şi C-432/13 Balasz contra României, la data de 22 ianuarie 2015.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene reprezintă instituţia jurisdicţională a Uniunii, a cărei principală misiune este examinarea legalităţii actelor Uniunii şi asigurarea interpretării şi aplicării uniforme a dreptului acesteia.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este deci o instanţă naţională, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României nu este o "instanţă mai mare în grad" faţă de instanţa europeană.

Aşadar, norma specială prevăzută de art. 510 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi aplicată pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea de revizuire formulată în cauză.

În această situaţie atipică, devin incidente dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., care instituie regula aplicabilă cererilor de revizuire cu privire la competenţa de soluţionare a acestora, stabilind că "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere", revenindu-se la caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, de retractare.

Raportând textele legale evocate la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care dispun că:

"necompetenţa este de ordine publică: 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad" şi, totodată, văzând şi dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii legale cu caracter imperativ, de ordine publică, Înalta Curte constată că nu este competentă material să soluţioneze cererea de revizuire.

Astfel, în cauză, obiectul cererii de revizuire îl reprezintă decizia civilă nr. 1604 din 29 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, revizuenta susţinând că această decizie este contrară unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Prin urmare, competentă a soluţiona cererea de revizuire este Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, aceasta fiind instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 510 alin. (1) şi art. 132 alin. (1), (3), cu aplicarea art. 135 alin. (2) C. proc. civ., va fi admisă excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu şi, în consecinţă, va fi declinată competenţa soluţionării cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1604 din 29 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.